Pe 16 ianuarie editorul-șef al Washington Post, Glenn Kessler, a anunțat că nu va identifica presupusele minciuni ale președintelui Biden, după ce a ținut o evidență a declarațiilor lui Donald Trump timp de patru ani: „Presupun că președinția Biden va fi ca Obama, vor fi receptivi și abili în confirmarea rapidă a afirmatiilor lor”.
Cecul în alb dat democraților și înclinația presei de a observa minciuni și erori neintenționate ale unei părți, în timp ce le acoperă pe cele comise de cealaltă baricadă, sunt mărturia unui proces ideologic.
Pe 10 decembrie 2018, Washington Post a prezentat un dispozitiv care urmărește să facă diferența între minciună și adevăr privind declarațiile politicienilor. Testul numit Bottomless Pinocchio a fost destinat identificării politicienilor „care repetă o afirmație falsă de atâtea ori încât devine evident că se află în campanii de dezinformare”. Modelul de analiză părea să lase posibilitatea de a face declarații false cu bună-credință, corectate ulterior de autor; cu alte cuvinte, testul nu avea intenția de a discredita președintele. Dar cotidianul a afirmat despre Trump la vremea respectivă: „El nu doar gafează sau denaturează faptele, ci lansează în mod deliberat informații false în dezbaterea națională”.
Acoperirea minciunilor democraților și acuzarea lui Trump
Pe 23 ianuarie, Washington Post a făcut numărătoarea „declarațiilor false sau înșelătoare” ale președintelui Trump: 30.573 în patru ani, inclusiv 503 în ajunul zilei alegerilor. Cu șase luni mai devreme, pe 13 iulie, cotidianul susținea că ar fi numărat peste 20.000. Prin urmare, președintele Trump ar fi mințit și mai mult în timpul campaniei sale electorale. Așadar, pe 7 octombrie, Washington Post a scris că Trump fabulează când spune că Biden va înceta fracking-ul și i-a acordat patru Pinocchios pentru acest presupus neadevăr. Doar negarea carea a venit din partea lui Joe Biden a fost considerată suficientă pentru a stabili că Trump minte. Spre deosebire de Washington Post, CNN, un canal ferm anti-Trump, a fost sincer și a susținut cuvintele președintelui sub titlul „Verificare faptelor: Biden afirmă în mod fals că nu s-a opus niciodată frackingului„.
În septembrie 2020, site-ul de analiză cu tendințe conservatoare Real Clear Politics a contestat verificările Washington Post într-un articol intitulat „Nu, Trump nu a făcut 20.000 de declarații false sau înșelătoare”.
Așadar, când Trump a susținut că munca sa a fost îngreunată de instrumentalizarea cazului inventat Russiagate, WahsingtonPost a considerat că afirmația cuprinde 227 de minciuni. Ziarul a contorizat toate împrejurările când președintele a spus-o fără a folosi aceleași cuvinte, ca și cum ar fi o minciună nouă.
Biden nu minte, gafează…
Acest control cu geometrie variabilă evită, de asemenea, multe minciuni sau erori uriașe ale democraților, inclusiv afirmația lui Joe Biden potrivit căreia Covid a ucis 200 de milioane de americani, considerată o gafă de către mass-media și care probabil ar fi fost prezentată drept o minciună dacă ar fi fost rostită de Trump. Putem cita, de asemenea, alegerea Washington Post de a nu-l considera pe Biden mincinos când a decis să-și încalce promisiunea de a plăti un cec de 2.000 de dolari familiilor americane în contextul Covid-19: președintele a declarat pe 11 ianuarie că cei 600 de dolari donați anul trecut nu au fost suficienți. Pe 30 ianuarie, democrații au răstălmăcit cuvintele și au susținut că 600 de dolari ar fi reprezentat o plată în avans, deci vor plăti un cec de doar 1.400 de dolari.
Dezechilibrul tratamentului jurnalistic este de așa natură încât apar trei ipoteze: fie Trump este un politician care minte mult mai mult decât media; fie canalele mass-media sunt părtinitoare; fie dau un sens literal multor eclarații rostite de Trump, ignorând contextul.
Sursa: Caseur