România a interzis vânătoarea de trofee privind carnivorele mari, cum ar fi urșii și lupii, în 2016. Cum i s-a permis, totuși, unui prinț austriac să ucidă cel mai mare urs al României – și, probabil, al Europei – în martie anul acesta?
România găzduiește cel mai mare număr de urși bruni din Uniunea Europeană și, până în martie, putea spune că găzduiește și cel mai mare urs de continent: un exemplar de 17 ani, cunoscut sub numele de Arthur.
Dimensiunile lui Arthur îl transformaseră într-o țintă pentru vânătorii de trofee, de obicei persoane extrem de bogate și bine conectate, care plătesc sume uriașe de bani pentru a ucide mamifere mari, pentru ceea ce ei consideră „sport”.
În martie, un astfel de individ, Emanuel von und zu Liechtenstein, un prinț care trăiește în Austria, a revendicat scalpul lui Arthur, plătind 7.000 de euro pentru acest privilegiu.
Potrivit Agent Green, un ONG din România care militează pentru conservarea mediului natural al țării, prințul Liechtenstein a participat la o partida de vânătoare care ar fi fost aranjată pentru a găsi și ucide o femelă de urs despre care se crede că este responsabilă pentru daunele provocate fermelor din satul Ojdula, în județul Covasna.
În ciuda interdicției de a vâna urși, ocazional se fac excepții pentru a controla populația de urși și pentru a face față celor care sunt percepuți drept o amenințare la adresa oamenilor.
Agent Green susține totuși că prințul nu a ucis ursul care facea probleme, ci a mers după Arthur, despre care spune că trăia departe de habitatul uman, într-o zonă protejată.
„Măsurătorile carcasei lui Arthur arată că a obținut 593 – dintr-un posibil 600 – pe scara folosită de vânătorii de trofee”, spune Gabriel Paun, președintele Agent Green.
„Mă întreb cum prințul ar fi putut confunda o femelă care venea frecvent în sat cu un mascul mult mai mare, care trăia adânc în pădure? Este clar că prințul nu a venit să rezolve problemele cauzate de femela din sat, ci să omoare un mascul mare, astfel încât să poată lua trofeul acasă, pentru a-l agăța pe perete”.
„Ceea ce avem aici este un caz de braconaj. Uciderea lui Arthur este extrem de suspectă și este acum la latitudinea poliției să investigheze exact ce s-a întâmplat”.
Șeful Agenției pentru Protecția Mediului din România, Octavian Berceanu, a confirmat pe 5 mai că este un caz ce ar putea fi încadrat la braconaj și că a fost lansată o anchetă pentru a determina cum a ajuns Arthur să fie ucis.
„Avem o serie de suspiciuni”, spune el. „Este foarte dificil să crezi că astfel de vânători cu experiență l-ar fi putut confunda [pe Arthur] cu un urs femelă”.
Uciderea ar trebui să fie doar o ultimă soluție
Gabriel Paun spune că a discutat cazul cu localnicii din Ojdula la sfârșitul lunii aprilie, dar niciunul nu s-a plâns de un urs mascul. El adaugă că, și în cazul urșilor cu probleme, împușcarea lor ar trebui să fie întotdeauna ultima soluție.
„Este preferată tranchilizarea, urmată de eutanasie”, spune el. „Corpurile trebuie apoi incinerate, pentru a preveni transformarea lor în trofee”.
Oficial, sunt peste 6.000 de urși bruni în România, dar guvernul nu este sigur de acest număr, iar grupurile ecologiste se tem că ar putea fi mult mai mic, în jur de 2.000.
Ann-Kathrin Freude, coordonatorul Verein Gegen Tierfabriken (VGT), un ONG austriac pentru drepturile animalelor, spune că România ar trebui să se ocupe de cauzele conflictelor dintre urși și oameni și nu de efecte și că orice reducere a numărului lor amenință existența speciei.
În ceea ce-l privește pe prințul Emanuel, care pretinde că este cetățean al Liechtensteinului, nu al Austriei, ea îl vede ca pe „o pată asupra Austriei, pentru că a ucis acest superb exemplar pur și simplu pentru a-l adăuga pe lista sa de trofee”.
Sursa: Emerging Europe