Următoarea lume va fi o lume fără gura, fără buze și fără figură, cu un elastic în spatele urechilor

Pe internet circulă poze cu Mona Lisa purtând o mască și alte o mie de opere de artă modificate. La Bruxelles, Manneken Pis își afișează masca în timp ce continuă să urineze. Trebuie să recunoștem că este distractiv. Am putea, pentru divertisment, să aplicăm același principiu în literatura, punând măști tuturor personajelor.

„Frumusețea lui Claire, scrie Jacques Chardonne în Claire, este ea însăși. Claire este scrisă în întregime în chipul ei și în forma brațelor. Ceea ce îmi place la mintea ei este vizibil pe buzele ei”. Pasajul rescris în versiunea de primăvară 2020:« Frumusețea lui Claire este masca ei. Claire este pe jumătate scrisă în fața ei și în forma brațelor. Ceea ce îmi place la mintea ei este vizibil pe materialul mastii”.

Un alt eseu, Stendhal, Rosu si Negru: „Și când a spus aceste cuvinte, Julien a îndrăznit să ia mâna doamnei de Rênal și să o aducă pe buze”. Șoc și groază! Un individ care respectă regulile de distanțare nu atinge mâna unei doamne. În plus dacă o aduce spre buze, înseamnă că nu poartă mască. Cetățean iresponsabil, dispari. Sunt sigur că nici măcar nu a fost testat. Îl vom reclama la poliție.

Ambiguitati și dezamăgiri

Zâmbim, dar nu este amuzant. Se pare că nu vom mai avea dreptul timp de luni întregi, să apărem în public fără mască, presupunând că autoritățile publice sunt dispuse să facă tot ceea ce este necesar pentru a ni le furniza. Concret, nu vom vedea mult timp bărbia, gura sau nasul semenilor noștri, cu excepția celor intimi. Din fericire, rămân ochii.

Această înjumătățire a feței ne va da un sentiment straniu, provocând în același timp neînțelegeri. Va trebui să verificăm cu cine vorbim, pentru a evita gafele. Profesorii își vor distinge cu greu elevii. Cei smecheri vor profita de acest lucru pentru a le cere colegilor să răspundă în locul lor. Don Juan-ii, vor fi expuși la dezamăgiri tragice. Vor seduce o frumoasă blondă, cu o privire magnetică, în metrou, dar vor descoperi după ce și-a scos masca că n-are dinți și că are cosuri pe obraji. Cel mai înțelept, ca să nu fii dezamăgit, ar fi să o lași în continuare cu masca, chiar dacă asta înseamnă să te descurci fără buzele ei. Nimic nu va mai fi ca înainte; nici macar dragostea.

Următoarea lume va fi o lume fără gura, fără buze

Dar dacă spectacolul universal al milioanelor de oameni protejați până la sinusuri va da naștere unui nou fetișism, fetișismul de mască? Până la urmă s-ar putea ajunge să le găsim drăguțe, chiar ispititoare, aceste bucăți de bumbac fin, care acoperă jumătate din față. Va veni ziua în care nu vom mai fi frustrați de ceea ce ascund. Oricum, dacă  vaccinul va întârzia, nu vom avea de ales: următoarea lume va fi o lume fără gura, fără buze și fără figură, cu un elastic în spatele urechilor. Va trebui să facem parte din ea.

Romancierii anilor următori, pentru realism, vor include acest accesoriu în cărțile lor și îl vor face să joace un rol de revelator psihologic. Spune-mi ce mască poți ca să îți spun cine ești. „Avea un nas subțire, o tăietură pasională a nărilor, făcută pentru a exprima ironia, batjocura slujnicelor lui Molière” (Balzac, Une fille d’Ève). Versiunea 2020: „Avea o mască îngustă, țesută din bumbac foarte alb, făcută pentru a exprima timiditatea, modestia fetelor tinere, cuminti. „