Un an de când copiilor li s-a refuzat dreptul de a învăța. 168 de milioane nu au mers deloc la școală de pe 11 martie 2020

Pe 11 martie 2020, OMS a declarat „stare de pandemie”. Țările au luat apoi decizia istorică de a închide școlile și de a restricționa activitatea mai multor domenii. Unesco a făcut numărătorile: era 2 aprilie 2020. În acea joi a fost atins vârful blocajului școlilor din cauza pandemiei, 84,8% dintre elevii din întreaga lume nu au mers la cursuri. Adică aproape 1,5 miliarde de copii si tineri, de la grădiniță până la universitate, care învățau să numere sau să scrie, studiau drept sau imunologie. În total, sunt 1,7 miliarde de elevi și studenți care au pierdut cursurile în 2020, în 191 de țări, conform cifrelor OCDE.

O cifră finală: 168 de milioane de elevi nu au mers deloc la școală, timp de un an, potrivit Unicef. „O catastrofă generațională”, concluzionează secretarul general al ONU, Antonio Gutteres.

Vor fi necesari ani de zile pentru a măsura consecințele acestui „masacru”, ani albi, vieți irosite din cauza lipsei școlii – fenomenul va avea efecte întârziate. Reluarea orelor nu înseamnă că pierderea va fi compensată. Lipsa școlii este mai mult decât lipsa lecțiilor.

Educație pe jumătate

Întrebarea cu privire la nivelul pierdut este cea mai evidentă. Nu toate școlile din lume au reușit să treacă la educația la distanță. În Africa subsahariană, 90% dintre elevi nu au computer. Iar câteva săptămâni fără școală pot avea efecte multiplicate. Un studiu relevă astfel că, în Pakistan, după cutremurul din 2005, elevii care nu au mai putut merge la școală 14 săptămâni au rămas în urmă cu 18 luni.

Cu alte cuvinte, au continuat să învețe mai puțin, chiar și după reluarea cursurilor, poate pentru că lecțiile nu se adaptaseră nivelului lor inferior. Rezultate de luat în considerare atunci când știm că, în ultimul an, 110 zile școlare s-au pierdut în medie în America de Sud, 80 în Orientul Mijlociu și 38 în Europa de Vest, potrivit ONG-ului Save The Children. Virusul atacă oamenii din întreaga lume, dar crește și inegalitățile între țări.

Educația la distanță, acolo unde a fost posibil, nu a rezolvat problema. S-a demonstrat că educația la distanță este inegală, depinde foarte mult de condițiile tehnice (conexiune la computer și internet) și sociale (sprijinul profesorilor și contextul familial). Țări precum Finlanda, care erau deja obisnuite cu învățământul la distanță, s-au adaptat ușor. În celelalte instituții, profesorii, elevii și părinții au trebuit să jongleze. Va trebui revizuit nivelul cerințelor examenelor, diplomele își vor pierde valoarea sau cunoștințele vor continua să se îmbunătățească? Între timp, Statele Unite descoperă amploarea abandonului școlar – 3 milioane de elevi au dispărut de pe radar din martie 2020 – nu se mai regăsesc nici în clasă, nici online.

Criza poate schimba școala

Impactul pandemiei asupra elevilor poate fi citit și în lipsuri. Pentru că școala este un refugiu pentru copiii vulnerabili. Potrivit Unicef, criza a privat 370 de milioane de copii din 150 de țări de mese la cantină. Mesele școlare sunt un argument puternic pentru atragerea părinților săraci, care ar putea alege să-și trimită copiii la muncă, în loc să-i îndrume spre școală.

Copiii lor, și mai ales fiicele lor. După criza Ebola din 2014-2015, ratele de înscriere pentru fete au scăzut în Sierra Leone, Guineea și Liberia, deoarece fetele lucrează pentru familiile lor, rămân însărcinate sau se căsătoresc în timp ce școlile sunt închise, se arată în raportul Fundației Malala. Aproximativ 20 de milioane de fete s-ar putea să nu se mai întoarcă niciodată la școală după pandemie.

O perspectiva sumbră. În această săptămână, școlile sunt închise în 26 de țări – Bolivia, Filipine (unde elevii nu au avut acces în școli pentru cea mai mare parte a anului 2020!), Venezuela sau Germania. Un alt risc îi amenință pe cei mai vulnerabili elevi. Criza financiară care va urma inevitabil crizei sănătății va împinge țările sărace să reducă bugetele dedicate educației. În aceste state, unde educația lipsea deja, redeschiderea școlilor nu va fi suficientă: întregul sistem educațional trebuie reparat.

Sursa: Le Temps