Donald Trump a fost subiectul unor critici puternice încă de la începutul crizei de sănătate. Putem, desigur, să-l criticăm pe președintele american, dar într-un mod argumentativ și nu isteric, așa cum se întâmplă prea des, observă economistul Nicolas Lecaussin.
Trump te poate face să-l detești, fie și numai prin tweet-urile sale compulsive și adesea contradictorii. Spune asta totul despre el? N-ar trebui să discutăm și despre despre „fake news”-urile care circula la adresa lui? Putem ignora unele fapte care pledează în mare parte în favoarea lui și dovedesc că poate acționa corect?
Sfârșitul lunii februarie. Începem să înțelegem că noul coronavirusul este foarte periculos, că pandemia se răspândește rapid și că niciun tratament nu poate vindeca bolnavii. Apare un zvon care este preluat de canalele media de prestigiu: președintele Trump ar fi plătit 1 miliard de dolari unui laborator german, CureVac (Tübingen), pentru a beneficia de exclusivitate când va fi descoperit un tratament sau a un vaccin împotriva virusului. Casa Albă și laboratorul german neagă informația. De atunci, nici o altă veste despre acest miliard și despre vaccinuri…
La începutul lunii martie, mass-media revine cu acuzații: Casa Albă și președintele Trump au ordonat confiscarea a milioane de măști pe mai multe aeroporturi. Reluată în presa, „știrea” s-a răspândit, dar a fost falsă… La mijlocul lunii aprilie, o altă veste acuzatoare: Statele Unite au rămas în urmă cu testele coronavirus din cauza administrației. De fapt, pentru a grăbi procesul, a fost operată descentralizarea: statele au primit de la FDA (Food and Drug Administration) permisiunea de a face testele pe cont propriu, bazându-se pe laboratoare locale, fără alta formalitate. Iar la acea vreme, America era țara care a efectuat cele mai multe teste (în jur de 5 milioane).
Trump nu a sugerat injectarea unui dezinfectant sau a clorului în corp
24 aprilie. Știrile se răspândesc cu viteză fulger, mass-media se distrează: președintele Trump a declarat într-o conferință de presă că „americanii trebuie să injecteze clor și să se expună la UV pentru a scăpa de coronavirus”. Putem chiar să-l auzim într-un videoclip de aproximativ douăzeci de secunde care a fost pus online, ca dovadă.
Unii oameni de știință și politicieni îngrijorați din Statele Unite, Marea Britanie și din alte părți i-au avertizat pe oameni să nu bea înălbitor. Multi s-au grăbit să răspândească terifiantele « sfaturi » ale „doctorului Trump”. Fără să se deranjeze să mearga la sursă. Sursa este respectiva conferință de presă a lui Donald Trump, în totalitatea sa, nu doar cele douăzeci sau treizeci de secunde care au circulat.
Directorul științei și tehnologiei de la Departamentul Securității Interne, Bill Bryan, făcuse doar aluzie la diferiți dezinfectanți capabili să ucidă virusul în treizeci de secunde pe suprafețe. Trump pune apoi o întrebare: ar fi posibil să se găsească un proces prin care să introducă în corp un tratament care ar acționa din punct de vedere medical ca un fel de dezinfectat?
La sfârșitul conferinței de presă, un reporter, Jonathan Karl, de la ABC News, a întrebat dacă poate fi injectat un dezinfectant sau înălbitor în corpul unui pacient infectat. Bill Bryan și Trump au respins fără echivoc ideea. Dar a fost atât de tentant și ușor – uneori este nevoie doar de o traducere ușor părtinitoare – de a transforma total cuvintele.
El a sugerat, de asemenea, utilizarea luminii ultraviolete, despre care a spus că este foarte eficientă în neutralizarea virusului. Dar cum acest efect al UV asupra organismelor patogene a fost dovedit, acuzația inițială a fost abandonată rapid. Un director de laborator (Aytu BioScience) a fost totuși cenzurat pe social media pentru că a îndrăznit să confirme cuvintele lui Trump despre efectele razelor UV în interiorul corpului.
Interzicând zborurile din China la 1 februarie, este posibil ca Trump să fi salvat California
Majoritatea comentatorilor, americani și străini – nu toți, este adevărat – sunt mult mai indulgenti față de democrați dar îl ataca continuu pe Trump. Cine a făcut haz de Nancy Pelosi, președinta Camerei Reprezentanților, când a călătorit prin Chinatown, în San Francisco, invitând pe toți să meargă acolo, spunând că virusul nu e deloc o problemă? Trump a interzis zborurile din China pe 1 februarie, măsura despre care unii spun că a salvat California. Pe 25 februarie, democrații participau la o dezbatere pentru alegeri în Carolina de Sud, fără să-și facă griji pentru coronavirus.
Câți corespondenți străini din Statele Unite au menționat acuzațiile de agresiune sexuală care i s-au adus candidatului democrat Joe Biden? Pâna și în America, New York Times a așteptat 19 zile pentru a vorbi despre asta.
În septembrie 2018, judecătorul Kavanaugh a fost imediat pus la zid atunci când au fost depuse acuzații similare împotriva sa. Joe Biden a spus atunci că „în cazul unei femei, chiar dacă nu-și amintește totul, esența a ceea ce spune nu poate fi decât adevărat”. Astăzi, același personaj vede în cuvintele femeii care îl acuză doar „afirmații complet fanteziste…”.
Ca și Hillary Clinton, care a vorbit în septembrie 2016 despre „jumătate dintre susținătorii lui Trump” care sunt “un grup jalnic”, Joe Biden tocmai a împărțit alegătorii negri în „buni” (care îl votează pe el) și in răi”. Putem paria că dacă Trump ar fi spus acest lucru, lumea mass-media ar fi tremurat de indignare. Dar despre Biden se spune ca a făcut doar o gafă, atașatul său de presă adăugând chiar că este o glumă… Și că „adevăratul rasist” a fost președintele Trump…
De asemenea, cine a vorbit despre Care Act (Coronavirus Aid, Relief and Security Economic)? Care jurnalist a semnalat sutele de norme și reglementări care au fost sterse în ultimele două luni pentru a ajuta la combaterea virusului? Ce ziar a scris că administrația americană reacționează la o criză gravă prin anularea de regulamente și descentralizare, ceea este, potrivit experților, un fenomen complet nou.
Câți comentatori au menționat, de altfel, ultimele dezvăluiri care au răsturnat celebrele acuzații de colaborare între echipa Trump și Rusia la alegerile din 2016? Democrații știau că sunt false, prin urmare, ei au mințit în toată această perioadă. Mai ales Adam Schiff, președintele Comitetului de Informații al Casei, care a susținut în repetate rânduri că cele 57 de declarații pe care le are în posesie sunt incriminatoare pentru președintele Trump. Din păcate pentru el, acestea au fost publicate la 11 mai și nu există acuzații împotriva echipei președintelui Trump.
Putem desigur să-l criticam pe Trump. Dar într-un mod solid și motivat nu într-un mod isteric. Pentru unii obsedati, Trump este singura țintă, ei sunt victimele unui virus mult mai rău decât Covid-19: cel al trumpofobiei. Îi împiedică nu numai să gândească, ci și să informeze pur și simplu. Acest virus este alimentat, după cum a scris foarte bine Jean-François Revel în The Anti-American Obsession, prin „resentimente iraționale” și, de asemenea, prin militantism ideologic.
Sursa: Le Figaro