de Matthew Lynn, pentru The Telegraph
Dacă serviciile de informații ar descoperi că un laborator din China a creat virusul SARS-Cov-2, comerțul global s-ar prăbuși, declanșând o uriașă criză financiară. Donald Trump a susținut teoria. La fel și fostul său strateg șef Steve Bannon. Povestea cu „Scurgerea din laboratorul din Wuhan” a început doar ca o altă teorie nebună care circulă pe internet.
Însă, în ultimele săptămâni, a căpătat o oarecare credibilitate. Agențiile de informații din SUA și din alte țări ale lumii investighează acum posibilitatea ca virusul să fi fost creat într-un laborator chinezesc și să fi fost „scăpat” fie accidental, fie intentionat.
Există o întrebarea importantă pentru piețele financiare, la care nimeni nu se gândește încă: ce se întâmplă dacă se dovedește că teoria este adevărată? Ar fi cel mai mare șoc pentru economia globală din ultimele decenii. De ce? Pentru că guvernele nu ar avea de ales decât să riposteze cu sancțiuni și cereri de despăgubiri pe scară largă.
Mărfurile chinezești ar putea fi blocate brusc pe piața globală, creând lipsuri și provocând un ciclu vicios de inflație. Comerțul global s-ar prăbuși. Iar piețele financiare se vor prăbuși, pe măsură ce banii chinezești vor fi eliminați.
Chiar și fără represalii, încrederea în China s-ar prăbuși. Paradoxal, ar provoca mult mai multe daune decât pandemia în sine – ar fi cea mai mare amenințare la adresa stabilității economice.
Teorii ale conspirației
Oamenii nu au ajuns pe lună. Prințesa Diana a fost asasinată la ordinul ducelui de Edinburgh. Covid-19 a fost creat într-un laborator din Wuhan și eliberat în lume de un guvern căruia nu-i pasă de consecințe.
Au existat întotdeauna teorii ale conspirației. De obicei, circulă în comunități restrânse. Nu fac mult rău. Totuși, teoria scurgerii din laborator începe să migreze spre mainstream.
Președintele Biden, oricât de dornic ar fi să evite ideile mai îndrăznețe ale predecesorului său, rămâne deschis în privința acestei posibilități. Agențiile de informații adună dovezi. Organizația Mondială a Sănătății se interesează.
Desigur, s-ar putea să nu existe nimic. Dar dacă s-ar dovedi adevărat sau dacă ar exista o pistă convingătoare, chiar nu complet dovedită, nu ar fi vorba doar de un eveniment politic seismic. Ar fi și un șoc economic uriaș – și unul la care piețele nici măcar nu au început să se gândească încă.
Să ne imaginăm că s-ar stabili cu certitudine că epidemia nu a pornit accidental dintr-o piață umedă, așa cum susține China, ci dintr-unul din propriile laboratoare de cercetare. Restul lumii ar trebui cu siguranță să răspundă la asta într-o anumită formă.
Desigur, ar fi inacceptabil în sine. Dar China ar fi ascuns adevărul timp de un an și jumătate, în timp ce aproximativ 3,5 milioane de oameni au murit în întreaga lume și fiecare țară a impus o formă de blocaj.
China, un gigant economic
Ar avea consecințe uriașe. China nu este o parte minoră a economiei globale. Reprezintă 15% din comerțul global, cu bunuri și servicii de aproape 3 trilioane de dolari livrate în întreaga lume.
Orice tip de sancțiuni care restricționează fluxul de mărfuri ar înăbuși aprovizionarea, ar crea blocaje, ar opri fabricile să funcționeze normal și ar lăsa magazinele din toată lumea cu rafturile goale.
Ar fi nevoie de ani de zile pentru a reconstrui capacitatea de producție și, între timp, ar exista o creștere accentuată a inflației, pe măsură ce proviziile se vor epuiza.
Apoi, ar exista o uriașă criză financiară. China deține aproximativ 1,1 trilioane de dolari în facturi la trezoreria americană, cel mai mare deținător străin. Dacă ar fi vândute sau înghețate, Rezerva Federală nu ar avea altă opțiune decât să le ia în propriul bilanț, crescând enorm oferta de bani.
Băncile ar trebui să fie sprijinite cu finanțare de urgență, pe măsură ce banii chinezi vor dispărea, iar piețele de acțiuni ar fi inevitabil lovite (investitorii chinezi dețin aproximativ 1,5 trilioane de dolari în acțiuni americane).
Prăbușirea comerțului global
În cele din urma am asista la o prăbușire a comerțului global, pe măsură ce lanțurile de aprovizionare se rup și mărfurile încetează să se miște în jurul lumii. Pe scurt, ar fi un masacru.
Desigur, principalele puteri occidentale ar putea da înapoi în fața acestei catastrofe. Sancțiunile împotriva Chinei nu ar putea avea nimic asemănător cu embargourile asupra Rusiei sau Iranului: aceste țări sunt minore în economia globală.
Însă, chiar dacă restul lumii ar decide împotriva sancțiunilor pe scară largă, tot ar exista consecințe.
Ne-am feri în viitor de tranzacțiile cu o țară căreia nu-i pasă de impactul acțiunilor sale asupra lumii. Iar o scurgere din laborator ar dezvălui gradul de incompetență: ar fi Cernobîl, accidentul nuclear care a dezvăluit cât de putredă era Uniunea Sovietică, multiplicat de 10 ori.
Vom afla în următoarele luni dacă există vreo substanță, deocamdată este doar o teorie. Dar dacă este adevărat, nu va fi doar un eveniment politic major. Va fi un seism economic – și ar putea declanșa o prăbușire globală care ar face ca pandemia să pară ușoară, prin comparație.