Singura cale de a eradica SARS-Cov-2 este prin vaccinarea întregului glob, ceea ce nu este posibil pentru moment

Stocurile reduse ale vaccinurilor din Africa și în țările sărace planetei face obiectul multor critici. Organizația Mondială a Sănătății (OMS) a îndemnat în numeroase rânduri statele bogate să nu mai monopolizeze dozele produse și să contribuie la distribuția echitabilă. După ce în Nigeria a apărut o nouă variantă, profesorul Christian Bréchot, fost director al Inserm Franța, a promovat ideea potrivit căreia întregul glob pământesc ar trebui vaccinat, pentru a nu provoca noi mutații. „Trebuie urmărit cu atenție cazul Nigeria. Suntem chiar la început. Dar există o întrebare fundamentală: care este stadiul vaccinării în Africa, în America de Sud și Asia de Sud-Est. Dincolo de datoria etică și morală de a vaccina întregul glob, știm că circulația liberă a virusului în anumite zone va promova noi mutații”, a explicat virusologul.

Din decembrie, mai multe variante ale SARS-Cov-2 au apărut în Marea Britanie, Brazilia, Africa de Sud, California sau Japonia. Există îngrijorări legate de rezistența lor la anumite vaccinuri. În fața noilor tulpini, vaccinurile cu ARN (Pfizer sau Moderna) par mai eficiente. În aceste condiții, ar trebui vaccinată întreaga planetă pentru a preveni apariția lor?

„Nu are rost să afirmăm, n-am face decât să punem gaz pe foc, deoarece nu suntem capabili să vaccinăm întreaga planetă rapid. Nu avem vaccinuri pentru asta”, explică profesorul Jean-Daniel Lelièvre, șeful departamentului de boli infecțioase și expert în vaccinuri la Înalta Autoritate pentru Sănătate (HAS) din Franța, care identifică trei strategii posibile: „Prima este să facem selecție naturală: lăsăm virusul să circule și nu vaccinăm pe nimeni. A doua este să vizăm imunitatea colectivă a planetei: vaccinăm 70% sau 80% din populația lumii – nu suntem în măsură să o facem. Doar țările insulare pot face acest lucru, precum Noua Zeelandă: vaccinăm pe toată lumea și testăm fiecare persoană care intră pe teritoriu. A treia strategie este monitorizarea virusului: obiectivul este de a vaccina cel mai mare număr de persoane vulnerabile, pentru a reduce numărul de forme grave și pentru a evita supraîncărcarea spitalelor. Dar, repet, nu este vorba despre eradicarea virusului, pur și simplu nu putem face acest lucru”.

Imunitatea colectivă, în a doua etapă

Ar trebui să vizăm mai întâi imunitatea colectivă (prin vaccinarea întregii populații) sau reducerea cazurilor severe (prin vaccinarea persoanelor vulnerabile)? Prof. Christian Bréchot pledează pentru vaccinarea cu prioritate a studenților și a lucrătorilor tineri, adică a celor care au cele mai multe interacțiuni sociale și care sunt predispuși să răspândească virusul. Aproape unanim, oamenii de știință (și aproape toate guvernele de pe planetă) pledează pentru vaccinarea prioritară a persoanelor vulnerabile.

Imunitatea colectivă nu este exclusă, ci vine doar într-o a doua etapă. „Nu spun că Africa nu ar trebui să aibă vaccinuri, OMS are perfectă dreptate să reamintească principiul echității între țări. Spun doar că țările în care virusul circulă cel mai intens primesc cele mai multe vaccinuri. În acest sens, nu sunt sigur că Africa sau Asia sunt prioritare”, precizează profesorul Lelièvre.

Dar riscul variantelor? „Există trei moduri în care pot apărea variante. Apar spontan, când virusul continuă să circule. Sau pot reieși din interacțiunea cu regnul animal, fenomen pe care l-am observat la nurci. Un al treilea mod – rezultă din interacțiunea cu sistemul imunitar, ceea ce mă determină să iau în considerare cu mare prudență dezvoltarea tratamentelor bazate pe anticorpi monoclonali”, explică Jean-Daniel Lelièvre.

„Principiul anticorpilor monoclonali este de a injecta pacienții direct cu anticorpi, pentru a combate virusul. Problema este că, așa cum sugerează și numele lor, sunt monoclonali, ceea ce înseamnă că sunt direcționați împotriva unei singure părți a virusului. Să vorbim pictural: aveți un virus care este roșu, albastru și verde. Pentru a bloca virusul, anticorpii monoclonali vizează, de exemplu, partea roșie a virusului. Dacă funcționează, este bine și virusul este blocat. Dar poate crea presiune de selecție în favoarea unui mutant care nu este roșu, albastru și verde, ci purpuriu, albastru și verde. Cu un vaccin, este diferit, pentru că trebuie să vă imaginați că nu vizați doar partea roșie a virusului, ci și partea albastră și cea verde. Acum, dacă utilizarea anticorpilor monoclonali duce la o presiune puternică de selecție pentru a favoriza un mutant violet, gri și maro, atunci există vaccinul „roșu, albastru, verde nu mai funcționează”, rezumă profesorul de medicină.

„Pentru a minimiza riscul apariției variantelor, este necesar să controlăm aceste trei variabile cât mai mult posibil, prin limitarea circulației virusului cu toate măsurile de sănătate posibile, evitând crearea unei presiuni de selecție în favoarea unei anumite mutații și prin monitorizarea riscului apariției unei variante la animale. Pe de altă parte, nu vom putea eradica variantele prin vaccinarea tuturor. Vom fi întotdeauna cu un pas în spatele virusului”, adaugă Jean-Daniel Lelièvre.

Anticorpi și celule B de memorie

Amintiți-vă că numai poliomielita și variola au fost practic eradicate datorită vaccinurilor, dar în respectivele cazuri funcționează pe viață. „Nici rujeola nu a putut fi eliminată total – pentru a reuși să eradicăm o boală cu un vaccin, avem nevoie și de o acceptabilitate extrem de puternică din partea populației”, notează expertul HAS. În plus, pentru moment, vaccinurile împotriva Covidului nu sunt eficiente pe viață, ceea ce ar face sarcina și mai dificilă.

„Când spunem„ vaccin pe viață”, trebuie remarcat faptul că există două efecte distincte. În primul rând, există anticorpii care sunt păstrați mai puțin sau mai mult timp în sânge, câteva săptămâni, luni sau ani. De exemplu, vaccinul împotriva tetanosului are nevoie de un „rapel” după 20 de ani. Dar există o altă formă de răspuns imun, care este prin „celulele B de memorie”. Dacă aceste celule intră în contact cu virusul pentru care ai fost vaccinat, ele vor reaprinde într-un fel memoria imunitară a corpului și vei produce anticorpi din nou.

Funcționează în cazul variolei, de exemplu, deoarece timpul de incubație al virusului este suficient de lung pentru a permite acestor limfocite să funcționeze. Pe de altă parte, în cazul Covid, timpul de incubație este din păcate prea scurt”, explică prof. Lelièvre. Cu alte cuvinte, nu numai că ar trebui să vaccinăm întreaga populație mondială odată pentru totdeauna, ci să continuăm cu mai multe rapeluri-uri, care ar reprezenta în total zeci de miliarde de doze de vaccinuri. În acest stadiu, obiectivul vaccinării întregului glob pare, așadar, de nerealizat. În consecință, direcționarea către cei mai vulnerabili rămâne singura opțiune, pentru moment.

Sursa: Le Figaro