Singur în izolare. Cum să reziști luni întregi fără contact fizic

Distanțarea fizică este spre binele nostru, dar nu este neapărat bună.

« La început, ideea de a rămâne acasă în timpul pandemiei de coronavirus nu mi s-a părut atât de groaznică. Am avut chiar impresia că sunt bine pregătita să fac față situației. Lucram de acasă deja de câteva luni înainte să devină obligatoriu. În plus, sunt o persoana care apreciază momentele de singurătate. »

« Ma simt  norocoasă și mă descurc bine… până când realizez că nu am avut niciun contact fizic cu o altă persoană de pe 11 martie. Mai mult, mă gândesc că ar putea trece multe alte luni înainte de a putea fi din nou cu cineva. »

« Spunând acest lucru cu voce tare, glasul a început să-mi tremure și mi-au dat lacrimile. »

« Îmbrățișările sunt regulă în familia mea și când sunt cu prietenii mei. Aceste gesturi de afecțiune sunt uneori o modalitate de a sărbători un eveniment, de a ne mângâia, dar de cele mai multe ori, sunt doar o convenție pe care am considerat-o întotdeauna firească. »

« Mă consolez gândindu-mă la tatăl meu, care mă va îmbrățișa strâns la sfârșitul pandemiei. Dar, de fapt, mă întreb dacă nu voi considera această îmbrățișare o imprudență, mai degrabă decât o ușurare. »

După cum subliniază psihologul Heather MacIntosh, cercetătoare la Universitatea McGill, „Atingem oamenii într-o multitudine de moduri, fără să ne dăm seama”.

O strângere de mână pentru a saluta o nouă cunoștință sau o atingere sunt modalitățile noastre de conectare cu ceilalți. Aceste gesturi contribuie la starea noastră de bine.

Beneficiile atingerii sunt bine documentate. Se știe că ajută la întărirea legăturilor sociale, la reducerea stresului și la îmbunătățirea sănătății, chiar și la pacienții cu cancer. Pe scurt, atingerea (când este consimțita și dorită) ne face bine.

„Stimulează receptorii de presiune subcutanați care încetinesc sistemul nervos și ritmul cardiac, scad tensiunea arterială și direcționează undele creierului către fazele de relaxare”, spune Tiffany Field, fondator și director al Touch Research Institute de la Universitatea din Miami School of Medicine.

Ea spune că toate acestea duc la scăderea nivelului de cortizol, hormonul stresului și pot crește și producția de serotonină, arma naturală a organismului pentru combaterea depresiei și a durerii.

Heather MacIntosh adaugă că numeroasele efecte benefice ale atingerii, care variază de la reglarea tensiunii arteriale până la ameliorarea depresiei, sunt explicate și printr-un alt fenomen: activează nervul vag, cel care conectează creierul cu majoritatea organelor vitale și care joacă un rol cheie în starea de bine.

Luați lucrurile în mâini… la propriu!

În ceea ce privește persoanele izolate în familie, Tiffany Field consideră că pandemia le-ar putea încuraja să lase ecranele deoparte pentru a se reconecta fizic cu cei dragi, respectând regulile de sănătate publică, desigur.

Oamenii care trăiesc singuri simt din ce în ce mai puțin avantajele atingerii, iar pandemia poate înrăutăți lucrurile. Zoom și Google Hangouts sunt instrumente excelente pentru a rămâne în contact însă tindem să uităm că acestea nu sunt interacțiuni reale: mă uit la o poză cu tine care se uita la o poză cu mine. Deci, ce facem?

„Oamenii care trăiesc singuri au, cu siguranță, mai puțin contact fizic cu ceilalți. Așa că trebuie să se descurece singuri ”, spune Tiffany Field. Cu alte cuvinte, trebuie să luăm lucrurile în mâna.

Directorul Institutului de Cercetare Touch, izolată si ea în acest moment, sugerează utilizarea auto-masajului pentru a menține pielea stimulată și celulele activate. Masează-te cu o presiune moderată cu mâinile sau, dacă te deranjează, cu o minge de tenis.

Folosiți un burete vegetal la dus, o perie cu mâner lung sau săpunuri exfoliante. Aceste gesturi pot părea banale dar Tiffany Field asigură că activează pielea și, prin urmare, combate efectele dăunătoare cauzate de lipsa contactului fizic.

Heather MacIntosh precizeză totuși că mintea umană este capabilă să facă diferența dintre acțiunile pe care le facem noi înșine și cele care provin de la altcineva. Auto-masajul picioarelor nu va fi niciodată același lucru cu un masaj făcut de altcineva.

Cu toate acestea, beneficiile atingerii pot fi obținute în multe alte moduri, de exemplu atunci când cântăm sau prin vizionarea comediilor pentru a stimula producerea de oxitocină, un hormon care ne ajută să ne simțim bine.

„Se pare că activitățile precum yoga sau meditația, deși nu prea au legătură cu contactul fizic pot stimula aceleași părți ale creierului și aceleași procese chimice”, spune Heather MacIntosh.

Cercetările asupra atingerii vorbesc despre „foamea pielii” (skin-hungry). Termenul poate părea oarecum respingător la început, dar, după cum explică Tiffany Field, este doar o metaforă pentru cei care nu au contact fizic și a căror piele este „dornică de atingere”. Antropologul Zoë H. Wool adaugă că dorința de a fi atins se traduce diferit în funcție de individ.

„Renunțarea la contactul fizic nu înseamnă același lucru pentru toată lumea. Percepția noastă în legătură cu atingerile depinde foarte mult de trecutul nostru, de modul în care aceste experiențe au fost trăite în trecut ”, spune ea.

Multe persoane cu tulburări ale spectrului de autism nu apreciază atingerile în general. Este probabil ca cei care nu erau deja mari fani ai îmbrățișărilor sau contactului fizic să nu simtă nicio lipsă în aceste perioade de izolare.

Pentru alții, salutul sub formă de îmbrățișare sau sărut este o practică înrădăcinată cultural. Lipsa acestora poate fi o traumă.

Potrivit lui Zoë H. Wool, nu putem prezice dacă percepția noastră legată de atingeri va fi afectată de izolare. Va trebui să asteptăm pentru a afla. Între timp, Heather MacIntosh ne sfătuiește să fim conștienti de repercusiunile lipsei de contact și să luăm măsuri pentru a rămâne într-o sănătate fizică și psihică bună.

„Distanța fizică este necesară pentru a ne proteja unul pe celălalt, dar nu uitați să aveți grijă și de voi.”, a spus ea.

Sursa: Huffington Post