Scrisoare deschisă pentru Emmanuel Macron: „Nu luați deciziile privind spre alții, altfel o să vorbim cu toții germana”

Patrick Mille, actor și regizor, solicită președintelui Franței să autorizeze repornirea activităților neesențiale, astfel încât tinerii să nu mai fie sacrificați și să-și poată relua viața, până când daunele nu vor fi iremediabile. Scrisoare deschisă către Emmanuel Macron.

Domnule președinte,

Sunt student (am ales arte teatrale, ghinion!), blocat în locuința mea de 10 metri pătrați, din suburbii. Nu am dormit toată noaptea pentru că sunt supărat – nu mai o relație romantică pentru că nu mai există petreceri, nu mai există întâlniri pe holul facultății. E ciudat să fii închis, la 19 ani. Apropo, mulțumim pentru moneda de 1 euro pentru masă, mulțumim pentru pomană, dar nu asta am cerut.

Sunt fiica mea de 16 ani care mă întreabă în fiecare seară de ce îi furăm cei mai frumosi ani. „Nu este viață”, “mi-am pierdut al 15-lea an”…

Sunt fiul meu de 11 ani care nu știe cum arată profesorii săi, de când a intrat în clasa a V-a. Cât despre colegi, îi vede, dar nu are voie să-i întâlnească, dar cel puțin ii vede.

Sunt un proprietar de restaurant în vârstă de 53 de ani, mi-am împlinit visul, am deschis restaurantul acum 3 ani. Plin de entuziasm, v-am votat. Mi-am spus: ” Un președinte tânăr, o speranță!”… În urmă cu o lună, am început să fumez din nou, astfel încât să pot respira pe stradă și să am gura liberă înainte să strig de disperare, când va veni timpul să închid definitiv restaurantul.

Sunt casieră într-un supermarket, înainte eram chelneriță, câștigam bine, mai ales din bacșiș… apoi a fost prima izolare. Iubitul meu era muncitor sezonier și, din moment ce nu mai găsește de muncă, a devenit violent. A trebuit să plec cu cei doi copii ai mei… și mă rog să nu se închidă școlile.

Sunt antrenor de fotbal pentru copii. În timpul sărbătorilor de iarnă sunt instructor de schi. Ei bine, e groaznic. Uneori îmi spun că voi fi șofer Uber, dar ei spun că nu funcționează prea bine acum, mai ales noaptea… sau voi vinde droguri? Se pare că merge bine în acest moment.

Mă întreb dacă sunt sau voi fi din nou actor pe scenă. Nu sunt luat în considerare, nu sunt esențial

Sunt toate aceste persoane la un loc, pentru că este treaba mea să-i întruchipez, să-i înțeleg, cum altfel să-i aduc la viață? Sunt un actor, uneori recunoscut, fac această meserie de 30 de ani, cu suișuri și coborâsuri, uneori foarte adânci. Dar acum nu mai este nimic. Pentru prima dată îmi spun că ar fi trebuit să fac medicină, politică sau să devin prezentator TV. Mă întreb dacă sunt sau voi fi din nou, actor pe scenă. Nu sunt luat în considerare, nu sunt esențial.

Domnule președinte, înțeleg că toate acestea, durerea noastră, această non-viață, sunt necesare pentru a reduce presiunea asupra spitalelor. Deci, de ce, în loc să ne oferiți pomană, să ne răsfățați, să ne puneți sub perfuzii, nu v-ați gândit, „oricare ar fi pretul”, așa cum a făcut Churchill la Dunkerque (cerând tuturor bărcilor chiar și civililor să aducă armata engleză) să rechiziționați paturi în clinici, hoteluri și palate de 5 stele.

De ce, în loc să vă gândiți că este nevoie de 5 ani pentru a forma un medic de reanimare, nu ați apelat, în schimbul naturalizării imediate, la toți medicii disponibili în Siria, Libia, Eritreea sau într-o altă tară din lume?

Poate că generația boomer de astăzi ar fi de acord, după ce a trăit ani buni, să rămână acasă 3 luni, timp în care să aștepte vaccinul, astfel încât tinerii de astăzi să poată trăi în cele din urmă. Actorii să joace. Muzicienii să cânte. Chelnerii să servească. Teleschiurile să urce. Un mic sacrificiu solidar si cetățenesc?

Nu luați deciziile corecte privindu-i pe alții, altfel o să vorbim cu toții germana!

Dar poate că nu îndrăzniți, pentru că ei sunt electoratul dumneavoastră. În caz contrar, vă cerem – studentul, fiica mea, proprietarul restaurantului, antrenorul de fotbal, eu – Redeschideți totul! Fiți Churchillian! Nu luați deciziile corecte privindu-i pe alții, altfel o să vorbim cu toții în germana! Aratăti că, pentru Franța, educația, cultura, arta de a trăi sunt un bun comun intangibil al umanității noastre.

Sursa: Le Figaro