SARS-CoV-2 își pierde 90% din capacitatea de infectare la 5 minute după ce intră în contact cu aerul, arată un nou studiu britanic

Coronavirusul își pierde 90% din capacitatea de a ne infecta în cinci minute după ce intră în contact cu aerul, sugerează primele simulări legate de modul în care virusul supraviețuiește în aerul expirat. Descoperirile subliniază din nou importanța transmiterii SARS-CoV-2 pe distanță scurtă, distanțarea fizică și purtarea măștii fiind probabil cele mai eficiente mijloace de prevenire a infectării. Este probabil ca ventilația să aibă un impact mic.

„Oamenii s-au concentrat asupra spațiilor prost ventilate și au analizat transmiterea aeriană. Nu spun că asta nu se întâmplă, dar cred că, totuși, cel mai mare risc de expunere este atunci când ești foarte aproape de cineva”, spune profesorul Jonathan Reid, director al Centrului de Cercetare a Aerosolilor de la Universitatea din Bristol și autorul principal al studiului.

„Când te îndepărtezi, nu numai că aerosolii au tendința de a se îndrepta spre sol, dar există și o cantitate virală mai mică, deoarece virusul își pierde eficiența în timp.”

Până acum, ipotezele legate de timpul de supraviețuire a virusului în aer s-au bazat pe studii care au implicat pulverizarea virusului în vase sigilate, numite tobe Goldberg, care se rotesc pentru a menține picăturile în aer. Folosind această metodă, cercetătorii americani au descoperit că virusul infecțios încă poate fi detectat după trei ore. Totuși, astfel de experimente nu reproduc cu exactitate ceea ce se întâmplă atunci când tușim sau respirăm.

În schimb, cercetătorii de la Universitatea din Bristol au dezvoltat un aparat care le-a permis să genereze orice număr de particule minuscule, care conțin virusuri și să le facă să leviteze ușor între două inele electrice, pentru un interval cuprins între cinci secunde și 20 de minute, controlând în același timp temperatura, umiditatea și intensitatea luminii din jurul lor. „Este prima dată când cineva a reușit să simuleze cu adevărat ceea ce se întâmplă cu aerosolii în timpul procesului de expirație”, spune Reid.

Studiul, care nu a fost încă evaluat de experți independenți, sugerează că particulele virale părăsesc mediul relativ umed și bogat în bioxid de carbon al plămânilor, pierd rapid apa și se usucă, iar trecerea de la niveluri mai mici de dioxid de carbon este asociat cu o creștere rapidă a pH-ului. Ambii factori perturbă capacitatea virusului de a infecta celulele umane, dar viteza cu care particulele se usucă variază în funcție de umiditatea relativă a aerului înconjurător.

Când aceasta era mai mică de 50% – similar cu aerul relativ uscat găsit în multe birouri – virusul îți pierde jumătate din infecțiozitate în 10 secunde, după care declinul devine mai lent și mai constant. La 90% umiditate – cum este în saună sau duș – scăderea infecțiozității a fost mai treptată – 52% dintre particule au rămas infecțioase după cinci minute și a ajuns laa proximativ 10% după 20 de minute.

Însă temperatura aerului nu a făcut nicio diferență în ceea ce privește infecțiozitatea virală, contrazicând credința larg răspândită că transmiterea virală este mai scăzută în timpul verii.

„Înseamnă că, dacă mă întâlnesc cu prietenii la prânz într-un pub, principalul este ca eu să transmit virusul prietenilor mei sau invers, nu să-mi fie transmis de cineva de la o masă îndepărtată”, spune Reid. Acest lucru evidențiază importanța purtării măștii în situațiile în care oamenii nu se pot distanța fizic.

Sursa: The Guardian