Revoluția lui Trump abia începe, indiferent de rezultatul votului

După o revenire improbabilă a lui Biden în statele cheie Wisconsin și Michigan, Trump ar putea să piardă „contractul de închiriere” pentru Casa Albă. Însă, chiar dacă va fi o înfrângere, ea se va juca la limită, la sfârșitul uneia dintre cele mai contestate bătălii electorale din ultimii 50 de ani.

Și, împotriva oricăror pronosticuri, republicanii își vor păstra majoritatea în Senat. Din nou, sondajele și mass-media au greșit. Departe de a fi respins de toți americanii, Trump a fost condus de un val care se va dovedi durabil. Mai ales că este posibil să ne imaginăm că a fost atenuat de criza sănătății, fără de care Donald Trump ar fi fost cu ușurință învingător. Bătut de Biden în ceea ce privește votul popular, președintele a îmbunătățit totuși numărul de voturi comparativ cu 2016. Și-a îmbunătățit scorurile cu toate „minoritățile”, inclusiv bărbații și femeile de culoare, ceea ce confirmă limitele politicii de identitate democratică și arată că fenomenul Trump nu poate fi redus la votul „albilor minoritari”.

Un nou simptom al recompunerii politice occidentale

Alegerea sa în 2016, la fel ca Brexit-ul din 2015, nu a fost un accident al istoriei și va fi, fără îndoială, mult mai mult decât o paranteză în marșul pe care unii îl consideră inevitabil către o lume din ce în ce mai globalizată. Alegerile americane sunt un nou simptom al recompunerii politice occidentale, care de la criza financiară din 2008 a spulberat diviziunile tradiționale din cadrul democrațiilor liberale și din care au rezultat așa-numitele mișcări „populiste”. Diviziunea dreapta-stânga este înlocuită de opoziția „Anywhere” – „Somewhere”, teoretizată de politologul britanic David Goodhart, de fapt, confruntarea dintre cei care se simt confortabil în „satul global” si aderă la multiculturalism și cei pentru care globalizarea este o sursă de insecuritate economică și culturală.

Faptul că alegătorii lui Biden au votat în mod covârșitor prin poștă, în timp ce alegătorii lui Trump s-au deplasat fizic la urne, sună ca un simbol al acestei separări între „globalizat” și „înrădăcinat”. În noul său eseu, Timpul oamenilor obișnuiți (Flammarion), Christophe Guilluy arată că „invizibilii” devin „inevitabilii”. Aceștia din urmă formează acum, potrivit lui, „un bloc autonom, puternic și sigur de diagnosticul său. Un soclu solid născut din implozia clasei de mijloc. Mărturie stă rezistența spectaculoasă a votului Trump.

Prin urmare, ar fi simplist și iluzoriu să privim eventuala victorie a lui Biden ca fiind începutul sfârșitului erei populiste și o revenire la era anterioară. Dimpotrivă, parantezele globalizării fericite sunt cu siguranță închise. Mai ales că, dacă o criză a sănătății, pe termen scurt, poate destabiliza unii „populiști” la putere, pe termen mediu și lung, aceasta va duce la o criză economică și socială care nu va face decât să agraveze fracturile. Editorialul din Time, de joi, a rezumat bine situația: „Chiar dacă va câștiga Joe Biden, el va guverna în America lui Donald Trump”.

De Alexandre Devecchio, pentru Le Figaro