Restricțiile nu sunt respectate pentru că „oamenii nu mai conștientizează frica. S-au obișnuit cu ea”
Frica este un factor determinant în comportamentul uman. Așa se explică de ce am stat cuminți acasă în timpul izolării, în primăvară. Teama de necunoscut, care nu este altceva decât un alt „virus”. Această teamă s-a risipit oarecum, odată cu debutul verii, pe măsură ce spitalele s-au golit. Dar, ca și virusul, teama poate avea si ea un al doilea val și poate determina din nou comportamentul nostru, explică profesorii de psihologie socială Frank Van Overwalle (VUB) și Alain Van Hiel (UGent).
De ce frica este un factor atât de puternic pentru comportamentul uman?
Frank Van Overwalle: „Pentru că frica este o emoție care indică măsura în care oamenii așteaptă să se întâmple ceva negativ. În primăvară, virusul ne era complet necunoscut și părea foarte amenințător. Am evaluat riscul consecințelor negative pentru noi și pentru mediul nostru ca fiind foarte mare. La acea vreme, guvernul nu trebuia să facă prea multe pentru a ne convinge să rămânem acasă”.
Alain Van Hiel: „Dar un astfel de efect dispare destul de repede. Amintiți-vă primul film al fraților Lumière, „Sosirea unui tren la gara La Ciotat”. Când a fost prezentat în cinematograf, spectatorii au părăsit sala, deoarece au crezut că trenul îi va lovi cu adevărat. Desigur, asta nu a durat. Dacă ai văzut sau ai auzit de zece sau o sută de ori stimuli înspăimântători, te obișnuiești cu ei în cele din urmă”.
Viața dominată de frică fiind insuportabilă, a trebuit să dezvoltăm o „strategie de adaptare?”
Frank Van Overwalle: „Oamenii vor să dețină controlul. Sau cel puțin să aibă impresia că dețin controlul. Ei motivează astfel: „Știm deja câte ceva despre virus, s-au efectuat deja multe cercetări asupra acestuia, mai puțini oameni ajung la terapie intensivă… Faptul că am experimentat deja acest lucru, unii dintre noi fiind infectați… știind, de asemenea, că acum avem măști, toate acestea joacă un rol. Toate acestea sunt lucruri care îi fac pe oameni să simtă că dețin controlul asupra situației. Reduce anxietatea”.
Alain Van Hiel: „A pretinde că nu există nicio problemă ajută, într-adevăr. Această atitudine a fost adoptată în această vară de un număr de experți care au emis opinii pentru a spune că situația nu este atât de gravă. Au subminat ideea că ne confruntăm cu o problemă reală. După aceasta, frica a început să scadă în populație, astfel unii nu mai respectau regulile atât de strict.
Nu este ciudată această atitudine pentru o societate care, în multe alte domenii – 5G, climă, sănătate – acordă o importanță atât de mare principiului precauției?
Frank Van Overwalle: „Principiul precauției a jucat un rol foarte important în primul val. N-a mai fost cazul ulterior. În special pentru că nu s-a pus suficient accent pe faptul că relaxarea măsurilor ar putea duce la o nouă izolare. Unii au abandonat regulile de bază peste noapte. Și sunt pedepsiți pentru asta, acum li se impun din nou măsuri stricte.
Alain Van Hiel: „Principiul precauției este într-adevăr foarte prezent în societatea noastră. Trăim într-o societate strictă și autoritară, care vrea să controleze totul. Trăim într-o cultură a fricii. Știm și ce se va întâmpla. Dar reacțiile noastre vin întotdeauna prea târziu. Este ceva foarte uman”.
Frica, mijloc de determinare a comportamentului uman, pare a avea o durată limitată. Există o alternativă?
Frank Van Overwalle: „Nu mă înțelege greșit. Da, frica nu este la fel de mare ca în martie și aprilie. Dar anxietatea rămâne. Dintr-o dată văd oameni care se retrag și sunt mai atenți, chiar dacă au uitat regulile câteva săptămâni. Vigilența s-a întors. Îi văd în anturajul meu. Mai mult, majoritatea cetățenilor sunt în favoarea întăririi măsurilor”.
Alain Van Hiel: „Nu uitați că acum două săptămâni, 84% dintre belgienii flamanzi spuneau deja (sondaj publicat în Het Laatste Nieuws) că trebuie să fim mai stricți. Prin urmare, o parte semnificativă a populației este și mai anxioasă astăzi. Sunt sigur că teama se va întoarce în curând, când oamenii se vor confrunta cu imagini înspăimântătoare ale bolnavilor în spitale sau când boala îi lovește pe cei din jur. Suntem încă sensibili la asta. Am avut un pic de pauză între cele două valuri. Dar vremea aceea a trecut”.
Sursa: 7sur7
Dacă ti-a plăcut articolul urmărește SmartRadio pe Facebook