Marți, 14 iulie, a demisionat Bari Weiss, jurnalista responsabila de paginile „de opinie” ale prestigiosului New York Times, provocând o nouă criză în cadrul redacției. Jurnalista, a cărei independență a fost premiată în 2018 cu Premiul Bastiat al Reason Foundation, explică sincer și amar războiul ideologic care se desfășoară în presă între două concepte ale profesiei:
„Articolele sunt alese și povestite într-un mod care să satisfacă cel mai restrâns public, în loc să permită unui public curios să citească despre lume și apoi să tragă propriile concluzii. Întotdeauna am învățat că jurnaliștii sunt responsabili de scrierea primelor drafturi ale istoriei. Astăzi, povestea în sine este un lucru efemer, modelată pentru a răspunde nevoilor unei narațiuni prestabilite.”.
Această poveste predeterminată trebuie să răspundă imperativelor ideologice și anti-liberale ale noului discurs al identității de stânga ai cărei apărători se comportă ca cei mai răi dintre cenzori:
„[…] incursiunile mele pe tărâmul „ gândirii rele ”au făcut să fiu hărțuita în mod constant de colegi care nu îmi împărtășesc punctul de vedere. M-au numit nazistă și rasistă; Am învățat să ignor comentariile despre stilul meu de a scrie « din nou despre evrei ».
Câțiva colegi al căror comprtament era considerat ca fiind « amical» cu mine, au fost hărțuiți de alți colegi. Munca și persoana mea sunt devalorizate flagrant pe canalele Slack din întreaga companie, unde redactorii șefi intervin în mod regulat.
Acolo, unii colegi insistă că trebuie să fiu dată afară ca această companie să fie cu adevărat „incluzivă”, în timp ce alții afișează emoticoane cu un topor lângă numele meu.
Alți angajați din New York Times mă numesc mincinoasă și reacționară pe Twitter, fără teamă să fie pedepsiți pentru hărțuire. Ei nu sunt niciodată pedepsiți.”.
Editorialul din The Economist din această săptămână a vorbit, de asemenea, despre deriva de identitate care polarizează redacțiile ziarelor și alungă cele mai bune minți în favoarea drepturilor minorităților. La fel ca Bari Weiss, The Economist observă polarizarea identitară în curs.
Polarizarea identitară
Degradarea climatului dintre clanul lui Donald Trump pe de o parte și stânga revoltată de cazul George Floyd pe de alta, este descrisă drept un veritabil „război cultural centrat pe rasă”. Liberalii au ieșit în mod natural în favoarea justiției și împotriva rasismului, dar astăzi se confruntă cu anumiți concurenți de stânga din universitățile care resping noțiunea de progres:
„[Această abordare] definește pe toata lumea în termeni de rasă și orice acțiune e privita ca rasistă sau anti-rasistă. Încă nu este dominant, dar se răspândește dincolo de universități în viața de zi cu zi. Dacă ar fi să suplinească valorile liberale, atunci intimidarea ar interzice dezbaterea deschisă și ar însemna divizarea în dezavantajul tuturor, al negrilor și al albilor. „
La fel ca Bari Weiss în scrisoarea sa de demisie, ca și cei 150 de intelectuali progresiști care s-au mobilizat în revista Harper’s împotriva « cancel culture », iar acum ca The Economist, oamenii se mobilizează pentru a apăra schimbul liber de idei și libertatea de a dezbate amenințat de clanurile identitare.
În Europa, miscările identitare nu au înghetat încă dezbaterea publică, dar intimidarea și demonstrațiile de forță sunt în creștere, adesea transmise de mass-media complice.
De menționat, de asemenea, că astăzi, stânga anglo-americană se trezește pentru a vedea că noua generație vrea să o reducă la tăcere în mod brutal. Dar câți dintre ei s-au mobilizat ieri pentru exprimare liberă în favoarea conservatorilor și a liberalilor clasici când aceștia au fost excluși din campusuri, rețele sociale și mass-media?