Potrivit profesorului Didier Raoult, directorul IHU Méditerranée Infection, corupția legată de industria farmaceutică este o realitate. Pentru el, este esențial să fie din nou stabilită „separarea strictă între activitățile publice și legăturile de interes cu industria”. „Mă amuză foarte mult să aud despre conspirație. Laboratoare mari precum Gilead, AstraZeneca, Pfizer sau GSK au fost toate condamnate pentru corupție. Poate că nu mai fac asta, este posibil, dar… compania Gilead a fost amendată cu 97 de milioane de dolari, Pfizer a fost trimisă în judecată pentru un prejudiciu de 60 de milioane de dolari după decenii de corupție, iar AstraZeneca a fost dat în judecată pentru 5,52 milioane de dolari, tot pentru corupție.
„Doar nu credeți că inventez corupția legată de industria farmaceutică! „
Publicațiile științifice reprezintă o industrie foarte profitabilă. O parte semnificativă din veniturile revistelor științifice provine direct din industria farmaceutică. Corupția este precum mecanica fluidelor: nu dai cuiva bani dacă nu te aștepți la un serviciu. Acest lucru există și face parte din natura umană. Legea trebuie să o reglementeze și, prin urmare, va trebui să mergem până la capat cu legea.
„Este esențial să creăm impermeabilitate între activitățile publice și legăturile de interes cu industria”
Trebuie să fim atenti la corupția marilor publicații, este o problemă uriașă. Oamenii care se gândesc la asta spun: „Pentru testele terapeutice trebuie să deții intreaga publicație sau deloc.
Personal, nu consider că participarea la studii terapeutice conduse de laboratorul în cauză contribuie la cunoștințe specifice. Dacă nicio echipă franceză nu ar fi evaluat Remdisivir, medicamentele pentru SIDA sau medicamentele pentru hepatită, nu cred că recomandările pentru aceste medicamente ar fi fost vreodată schimbate.
O parte dintre aceste teste se fac pentru că cineva trebuie să le facă, fie în Franța, fie în Anglia sau Spania. Apoi trebuie confirmate rezultatele, indiferent de cele ale industriei farmaceutice, astfel încât să putem avea o evaluare reală. În loc să analizeze metodologia, comitetul de etică ar trebui să pună întrebări despre etica studiilor”.
