La începutul anului 2021, ochii tuturor diplomaților sunt îndreptați către Beijing, unde președintele Xi Jinping tocmai și-a transmis urările de anul nou către națiunea de 1,4 miliarde de oameni. Anul 2020 a fost numit un an „extraordinar” de către președintele chinez, care speră să conducă țara până în 2035. Natura relațiilor dintre China și restul lumii va fi una dintre problemele strategice majore în 2021. Pandemia Covid-19 care a devastat planeta și economia globală în ultimele 12 luni a schimbat profund percepția relațiilor de putere la scară internațională.
Eficacitatea dispozitivului chinezesc în fața virusului
În mod paradoxal, deși boala a apărut în China și se poate considera că țara este parțial responsabilă de răspândirea necontrolată a virusului, Occidentul pare totuși marele invins al acestui cataclism sanitar. Din punct de vedere economic, anul s-a încheiat cu o contracție de 7% a averii globale, cea mai profundă recesiune de după Al Doilea Război Mondial. Ratele șomajului vor crește probabil în întreaga lume în următoarele luni. Dar Beijingul deja se reface, cu o creștere de aproximativ 5% în al treilea trimestru din 2020.
Partidul Comunist Chinez a folosit toată puterea aparatului său pentru a controla răspândirea virusului, fără ezitari și fără grija drepturilor individuale. Între timp, democrațiile occidentale au bâjbâit și încă mai caută o solutie. Această amânare este simbolizată în special de politica negativistă a administrației SUA sub conducerea lui Donald Trump. Refuzând să-și asume rolul tradițional de lider, el a lăsat drum liber liderilor chinezi.
Alternativă la sistemul liberal
Xi Jinping descrie acum modelul comunist chinez ca o alternativă politică la sistemul liberal, un model de guvernare eficientă, capabil să înlocuiască democrația occidentală. Ambiția sa este de a fi înaintea Statelor Unite și a Uniunii Europene în toate domeniile: în economie, în cercetare științifică, în domeniul militar și, prin urmare, în influența diplomatică.
Pentru Bruxelles și Washington, este imposibil de răspuns unor astfel de ambiții cu simple acorduri de liber schimb negociate într-o poziție de slăbiciune, în diviziune și fără clauze de garanție privind condițiile lor de aplicare. În cadrul Organizației Mondiale a Comerțului, de exemplu, China a deturnat întotdeauna regulile în beneficiul său, fără a respecta vreodată obligațiile.
Sursa: Europe 1