Charlie a râs satisfăcut, stricând efectul de suspans pe care ar fi vrut să-l creeze Bibliotecarul Eretic: „Ştiu care e şmecheria. Vii cu poveşti răsuflate, Înşelătorule! Îţi dau un sfat gratuit: până şi diavolul se updatează, ca să nu dea faliment. Vrei să spui povestea cu cea de-a şasea cerere din <Tatăl Nostru> – <Şi nu ne duce pe noi în ispită>…”.
„… Ci ne izbăveşte de cel rău”, a adăugat Kilo, ca un dascăl la strană.
„Poţi să vorbeşti cu trei guri” (a continuat Charlie să i se adreseze vehement Bibliotecarului Eretic) „n-o să ne convingi că Dumnezeu e Cel care ne duce în ispită, iar tu, diavolul, nu faci decât să ne dai câte un brânci. Problema e rezolvată de acum 1641 de ani. Sfântul Grigorie de Nyssa – ştii la cine mă refer, fratele Sfântului Vasile cel Mare – a rezolvat-o o dată pentru totdeauna – <nu ne duce pe noi în ispită> înseamnă, logic, <nu ne lăsa să cădem în ispită>. Sau cum a aşezat-o Papa de la Roma anul trecut, de oful covidului, <nu ne abandona ispitei>”.
„Hm… Sfântul Grigorie de Nyssa nu e blasfemiatorul care propovăduia îndumnezeirea omului?”. Bibliotecarul Eretic a tăcut satisfăcut de sine.
„Chiar el, dar iar îţi vâri coada ca să ne îmbârligi. Oamenii cinstiţi ar numi asta abuz de interpretare, venind de la tine nu e decât plăcerea de a picura otravă. Plimbi heringul roşu prin faţa noastră, ca să ne distragi atenţia. Cum face şi micul tău cavaler servant, maestrul Honza”.
„Îmi reproşezi că nu sunt updatat, dar tu, ditamai şoarecele de bibliotecă, ai despre mine o imagine de ev mediu. Coadă? Am purtat şi coadă, pe vremea când aveam un job în rai, dar între timp am năpârlit, cum greşit ai spune tu. Şi nu uita că, înainte de a cădea, am fost cel mai măreţ arhanghel. Vreau să zic înainte de a fi împins”.
Dacă ti-a plăcut articolul urmărește SmartRadio pe Facebook