India a apărut de nicăieri, făcând-o pe Lima să tresară: „Unde-ai dispărut?”.
„Citesc o poveste despre un bătrân care a ajutat un hoţ să-l fure”.
„Ce-i asta? O schiţă a lui Woody Allen?”. India devenise chiar curioasă.
„E o carte despre părinţii pustiei”.
„Aha, yoghinii Orientului Mijlociu”.
„Poţi să-i numeşti cum vrei…”.
„N-am spus fachiri, pentru că ăia erau săraci-lipiţi. Bătrânul tău agonisise ceva, dacă l-au călcat hoţii”.
„Un singur hoţ” a precizat Lima cu acribie.
„Odată un şobolan a găsit un fir de şofran şi a zis în sinea lui: <Hai, să-mi deschid şi eu o prăvălie>…”. India înşira vorbele ca pe un şirag de mătănăă.
Nu-l observase pe Delta, aşa că s-a mirat sincer să-l audă: „Asta cu şobolanul n-ai inventat-o tu, ci orfanul din Lahore”.
„Ce contează dacă am spus-o eu sau Kim? Ideile sunt fungibile”.
„Cine e acest Kim?” s-a alertat Lima.
„Un personaj al lui Kipling sau el însuşi ascuns într-un personaj” a liniştit-o Delta. Avea şi el bătrânul lui, un lama cu care colinda lumea”.
„Parcă-mi amintesc… E o carte pentru copii”, a răsuflat Lima uşurată.
„Pentru copii, dacă vrei tu”, a admis India. „Cărţile nu pot fi decât pentru copii. Ce om serios se mai apucă astăzi de citit?”.
Dacă ti-a plăcut articolul urmărește SmartRadio pe Facebook