Meastrul Honza şi-a recăpătat aerul de amfitrion: „Nu mi-aţi răspuns de ce îl căutaţi pe Golem”.
„Nu ne-ai întrebat”, i-a replicat acru Charlie.
„E prea târziu dacă vă întreb acum?”.
A prins şi Echo glas: „De ce-ar fi tărziu?”.
„Pentru că se apropie miezul nopţii”.
S-a înviorat şi Kilo: „Ce-o să se întâmple la miezul nopţii?”.
„Nu pot să vă spun”. Vocişoara suna patetic de sincer.
„Şi eu care credeam că poţi orice! Am uitat că eşti doar un viermişor…”, l-a persiflat Charlie.
„Nu pot, pentru că nu ştiu. Voi ştiţi de ce îl căutaţi pe Golem?”.
Alfla a încercat un răspuns: „Îl căutăm în interes ştiinţific”.
„Voiam să vedem cum arată primul robot din lume”, a adăugat Hotel.
Vocişoara nu era deloc mulţumită de răspuns: „De ce? Mai bine privim stelele care dansează”.
„Trebuie să înţelegem cum a funcţionat, ca să ştim dacă – atunci când toată omenirea va fi cuprinsă de boală – roboţii vor prelua puterea”. Delta vorbea serios.
Charlie n-a scăpat prilejul să-l înfrunte: „Ce ne pasă nouă că omenirea va fi cuprinsă de boală?”.
„N-o să mai existe cărţi”, a încercat Lima să-l impresioneze.
„Până vă puneţi de acord, vă citesc ce-am scris pe pielea de apus a Golemului. Am copiat fraza dintr-un scriitor relativ important: „Istoria e o ficţiune care s-a întâmplat, în timp ce ficţiunea e o istorie care ar fi putut să se întâmple”.
Dacă ti-a plăcut articolul urmărește SmartRadio pe Facebook