Lima ştia bine cine a spus „Creierul e un război de ţesut fermecat”: un mare neurolog britanic, citat des de Oliver Sacks, autorul poveştii omului care îşi confunda soţia cu o pălărie. Ştia că ştie şi Bibliotecarul Eretic. Dar, pentru că întâia oară în viaţă simţea că e capabilă să înfrunte pe cineva, a tăcut strategic. Bibliotecarul punea întrebări când voia să câştige timp sau să deturneze o discuţie. Lima intuia că acum şi-ar fi dorit şi una şi alta. Cel care se lăuda că ar fi diavolul însuşi era derutat de ceva.
„Lumea asta”, s-a auzit într-un tîrziu vocea diavolului, „e o colecţie de patologii”.
„O colecţie de individualităţi”, l-a corectat Lima.
„Spune cum vrei, deznodământul e acelaşi”,
„Care deznodământ?”, a întrebat iritat Charlie.
„Caută cuvântul în dicţionar, şoarece de bibliotecă obraznic!”.
„N-am un dicţionar la îndemănă…”.
„Accesează-l cu rărboiul de ţesut!”.
Iritarea lui Charlie se colora în furie: „Chiar dacă aş <accesa> un dicţionar, nu te-aş înţelege. Eşti burduşit de oximoroane”.
Bibliotecarul Eretic nu-şi propusese să se certe tocmai cu Charlie. Însă, fiindcă şi-a închipuit că şi ceilalţi ar fi putut pune aceeaşi întrebare, a definit cuvântul <deznodământ>: <parte finală a unei compoziții epice sau dramatice, care aduce soluția intrigii>.
„Nu cumva crezi că ai soluţia intrigii?”, s-a prefăcut Lima că vrea să afle.
Dacă ti-a plăcut articolul urmărește SmartRadio pe Facebook