Poate fiindcă vedea lucrurile de sus, de pe grinda pe care se legăna, Delta era în continuare amuzat. A interpelat-o pe India: „Bătrânul cu undiţa, care stă pe Lună şi încearcă să pescuiască Pământul? Poate că distinsul nostru motan vrea să fie alt personaj – fluturele care bate din picior, de pildă, sau poate vrea, pur şi simplu, să fie un Atlas Geografic, despre care tot Kipling al tău spune că e cea mai frumoasă carte din lume. N-ar fi mai bine să-l întrebăm chiar pe Tatăl Căutării?”.
Motanul, poreclit si Tatăl Căutării, îi privea printre gene aproape galeş, fără să scoată vreun cuvânt.
A intervenit timid şi Lima: „Eu cred că, dacă vorbim despre personajele lui Kipling, maestrul şi părintele nostru nu poate fi comparat decât cu omul care nu face nici un pas fără să gândească…”.
„Aha!”, a tresărit Echo. „Păi, dragă Lima, tocmai i-ai spus maestru şi părinte. I-ai distribuit un rol mai important decât al omului care nu face nici un pas fără să gândească. I-ai spus montanului ca Dante lui Vergiliu – Tu duca, tu signore, tu maestro”.
Charlie se sufoca de indignare: „Până şi Lima a înţeles! Motanul ne conduce în infern!”.
„Poate. Dar ce mai călăuză avem!” a constatat Echo.
„Nu în infern”, a obiectat India, „ci către Promontoriile Marelui Echinocţiu”.
Delta a coborât în picaj drept în mijlocul lor: „Promontoriile Marelui Echinocţiu nu există decât în mintea lui Kipling. Noi n-avem loc acolo”.
Dacă ti-a plăcut articolul urmărește SmartRadio pe Facebook