Charlie era profund nemulţumit de explicaţia Indiei: „Cum adică – o minte golită e oricând pregătită pentru orice? Vrei să spui că nu suntem destul de proşti ca să fim pregătiţi pentru orice?”.
India era de un calm vedic: “Nu vorbim despre prostie, ci despre ignoranţă”.
Cu karma lui arţăgoasă, Charlie a aprins disputa:„Să ne faci proşti mai treacă-meargă, dar nu ne poţi acuza de ignoranţă. Suntem şoareci de bibliotecă!”.
„Nu vă acuz de nimic. Vorbesc despre faptul că, aşa cum ne învaţă maeştrii, minţile noastre sunt tulburate de îndoieli…”.
„Doar proştii nu se îndoiesc de nimic. Te contrazici grav, dovadă că n-am avut aceiaşi maeştri”.
„Se poate să mă şi contrazic. Încerc doar să vă deschid ochii. Şi vă spun că n-o să înţelegem cine suntem şi ce se întâmplă cu noi, câtă vreme ne vom lăsa purtaţi de apele murdare ale confuziei…”.
„Vorbeşte pentru tine!” i-a strigat Charlie. „Eu mă scald în apele curate ale raţiunii”.
India a ridicat uşor tonul: „Raţiunea e cea mai jalnică înşelătorie”.
„Ba raţiunea e ghidul nostru prin hăţişul realităţii!”.
Sătulă de sloganurile lui Charlie, India era hotărâtă să pună acapăt unei polemici inutile: „N-o să scăpăm de năluciri, până când n-o să învăţăm să privim realitatea cu propriii ei ochi”.
Dacă ti-a plăcut articolul urmărește SmartRadio pe Facebook