Chiar în clipa în care Hotel pronunţa numele lui Delta lăsându-i pe ceilalţi să se uite nostalgici pe cer, un norişor se apropia vitejeşte dinspre Catedrala Sfântului Vitus i-a făcut să se agite şi să strige: „Vineeeeee!”.
Charlie i-a temperat morocănos: „Un liliac nu zboară ziua!”.
„Delta nu-i un liliac oarecare, e şoarece de bibliotecă sub acoperire”, a replicat Lima şi s-a corectat repede: „Sau invers. Ce mai contează?”.
Între timp, liliacul sub acoperire a executat o aterizare forţată, mândru ca un Delta Force One, drept pe creştetul Angrosistei de Belele.
Bătrâna nu era deloc entuziasmată. „Pe unde ai umblat?”, l-a chestionat fără nici o curiozitate.
„Cum ne-ai găsit?”, a vrut să ştie Echo.
Delta şi-a strâns aripile şi a ascuns bucuria revederii sub o vorbă de duh: „Pentru cei care caută acelaşi lucru lumea e cât un borcan cu peşti-curcubeu”.
„Mai mică decât o cutie de conserve”, a râs Kilo. „Dacă ai aterizat cu atâta precizie, trebuie să ştii unde e pitit Golemul”.
„Ştiu”, a spus Delta.
„Vorbeşte!”, i-a poruncit Angrosista de Belele.
Liliacul s-a aplecat asupra chipului ei, ca şi când ar fi vrut să-i ciugulească de pe buze răspunsul: „Tu de ce vrei să-l găseşti?”.
Motanul, zis Tatăl Căutării, privea tăcut cerul, de parcă ar fi aşteptat ca de acolo să mai coboare cineva.
Dacă ti-a plăcut articolul urmărește SmartRadio pe Facebook