Nelăsându-le timp să reacţioneze celorlalţi unsprezece apostoli ai Tatălui Căutării, după ce a anunţat că el e diavolul, Delta i-a poruncit maestrului Honza: „Scrie asta pe pielea de răsărit a Golemului: <Nu există Dumnezeu fără lume!>”.
„Greu e cuvântul acesta!”, a remarcat înfricoşată vocişoara, dar maestrul Honza s-a pus pe scris.
Echo a profitat ca să-l interpeleze pe Delta: „Ai spus că lumea a devenit un pandemonium, un congres al diavolilor. Nu pot să te contrazic. Dar de aici până să intrăm în jocul lor e cale lungă”.
„Asta dacă admitem că diavolul şi diavolaşii lui servanţi există”, a obiectat Alfa. „Eu sunt mai degrabă adeptul teoriei lui Paul Valéry, care spune că Dumnezeu şi diavolul sunt Binele şi răul din noi înşine…”.
„Eu cred” (tonul lui Bravo nu admitea replică) „eu cred în spusa – memorabilă! – a unui alt poet, Baudelaire: <Cel mai iscusit vicleşug al diavolului este să ne convingă că nu există>”.
„De ce discutăm despre diavol? Şi, dacă tot discutăm, de ce nu apelăm la Părinţii Bisericii, la teologi?”. Kilo era mai mult decât nedumerit. „Iar ţie ce-ţi veni?!.
Liliacul sub acoperire s-a simţit vizat, deşi n-avea cum să vadă privirea cruntă a lui Kilo în bezna în continuare de nepăruns. „N-am făcut decât, înainte de a mă aşeza pe fruntea Golemului care astăzi împlineşte 460 de ani, să provoc un răspuns la întrebarea îndreptăţită a maestrului Honza – sărbătorim sau comemorăm?”.
„Răspunsul e clar: resuscităm!”. Vocea Bibliotecarului Eretic a tunat de undeva din tării.
Dacă ti-a plăcut articolul urmărește SmartRadio pe Facebook