Delta era foarte puţin interesat să priceapă bălmăjeala Limei. Combina Fabrica de Prelucrat Amintiri a Angrosistei de Belele (în care bătrâna se asociase cu motanul), cu Demonul Uitării, cel care îl trimisese pe Echo în Spitalul Cărţilor. Aducea mai degrabă cu o teorie a conspiraţiei decât cu adevărul, nu contează care, aşteptat ca să-i elibereze.
Iar adevărul despre trecut şi despre viitor se afla în măruntaiele Golemului şi drumul spre Golem – la Maharal.
Regreta că Echo se prinsese atât de uşor în elucubraţiile Limei, tocmai acum când Delta avea atâta nevoie de mintea lui limpede.
Ce se întâmplase cu motanul şi de ce intrase el într-o stare de prostraţie devenise mai puţin important. Nu era nici pe departe primul mister care trebuia dezlegat. În fond, poate că intrase în anul celei de-a şaptea, după unii a noua, morţi. Nu-i uşor să treci prin atâtea vieţi, fără pauză.
Se urcase din nou în frasin, dar şi de acolo o auzea pe Lima perorând. Vorbea despre cele două memorii, explicită şi implicită, aşa cum le înţelesese ea din cartea lui Yalom, un psihiatru cândva la modă. Era convinsă că Angrosista îşi clădise Fabrica de Prelucrat Amintiri pe principiul că, total independente, ba chiar contradictorii, cele două felii ale memoriei pot fi inversate, tulburând ordinea lumii.
Aberaţiile Limei începuseră să-i dea lui Delta dureri de cap – ultimul lucru de care avea nevoie aşteptând mesajul Maharalului.
Şi dacă, totuşi, s-a întrebat, nu cumva tocmai ăsta, nebunesc de încâlcit, era un mesaj şi prima care îl primise era tocmai Lima? Doar că nu conţinea nici un indiciu despre locul în care s-ar fi putut afla Golemul.
Dacă ti-a plăcut articolul urmărește SmartRadio pe Facebook