Vis sau vedenie? Rabbi Lempel nu era decis ce se petrecea cu el.
Vedea acum Golemul urlând cu furtuna şi mişcându-se agitat în toate direcţiile. Era orb sau orbit, greu de precizat de pe fereastra căsuţei sale din Pisicopole. Bătrânul se simţea ca şi cum ar fi urmărit un film cu lumina aprinsă.
Dintr-o dată, spre Golem a năvălit un stol de zburătoare. Hotărât lucru, nu puteau fi păsări. Ele nu zboară pe furtună, o pot auzi de la mari depărtări şi o ocolesc.
Rabbi Luminiţă şi-a cercetat grăbit, răscolindu-le, cunoştinţele despre păsări şi, printre tot ce adunase într-o viaţă care nu se mai sfârşea, a găsit o frază neliniştitoare, taman în Coran, în Sura Mesei Întinse: „Ia patru păsări, taie-le în bucăţi, aşează-le pe munţi diferiţi şi apoi cheamă-le. Vor veni în grabă la tine”. N-a mai avut vreme să se întrebe dacă nu cumva memoria îi joacă vreo festă şi dacă nu era vreo apocrifă scăpată din cotlonul cel mai întunecat al minţii.
Putea număra zburătoarele: erau douăsprezece, una în plus faţă de lebedele lui Andersen (a respins comparaţia imediat ca nelalocul ei).
Cu puţin efort le-a recunoscut, doar ultima oară le văzuse chiar pe cerul Pisicopolelui, îndreptându-se spre o destinaţie necunoscută: Alfa, Bravo, Charlie, Delta, Echo, Foxtrot, Golf, Hotel, India, Juliett, Kilo, Lima, şoarecii de bibliotecă botezaţi de motan după alfabetul fonetic al NATO.
Încercau cu disperare să intre la adăpostul Golemului sau poate Golemul însuşi le poruncise să se adune.
Dacă ti-a plăcut articolul urmărește SmartRadio pe Facebook