După ce-i ceruse imperativ diavolului să facă lumină, Bravo s-a mărginit să urmărească discuţiile celorlalţi. S-a legat de funia fiecărui cuvânt, ca să nu se scufunde în beznă. Povestea Limei despre Noctiluca i-a dat o idee. În biblioteca din mintea lui a căutat febril câteva pagini despre licurici şi a început că croiască Marele Plan. Când a fost sigur că nu i-a scăpat nimic, a ridicat glasul peste vocişoara lui Honza, care tocmai răspundea pe larg la întrebarea despre Spinoza a Bibliotecarului Eretic.
„Vom ieşi din beznă!”, s-a trezit Bravo răcnind, deşi intenţionase să folosească doar un ton foarte ferm. „Am întocmit un Mare Plan – pe cât de ingenios, pe atât de simplu. Lutul din căpăţâna Golemului e plin cu larve de licurici. Maestrul Honza poate confirma…”.
„Confirm”, a bâiguit vocişoara.
„Le dezgropăm, le scoatem din ou, le trezim şi vom obţine, pe cale naturală, ceea ce i-am cerut diavolului să confecţioneze: luciferază licurică, adică enzima care produce bioluminiscenţa. Dar, ca să avem lumină ca într-o sală de bal, cum dorea Lima, mai trebuie să-i învăţăm repede ceva pe proaspăt ieşiţii din ou: jocul bioluminiscenţei simultane”.
„Ce tot spui acolo?!”. Charlie era excedat de detaliile Marelui Plan al lui Bravo.
„Nu te pripi, încerc să explic pe înţelesul tău… pe înţelesul tuturor. În două locuri din lume – deocamdată, fiindcă Golemul va deveni al treilea! – o dată pe an, sute, mii de licurici se adună şi luminează, dacă pot să mă exprim aşa, în cor. Un cor de strălucire…”.
„Feeric!”, a exclamat Lima.
Dacă ti-a plăcut articolul urmărește SmartRadio pe Facebook