Fireşte că auziseră cu toţii glasul Bibliotecarului Eretic. Până şi maestrul Honza, preocupat să scrie textul dictat de Delta. Le bubuise în urechi ca un tunet, dar au decis tacit să-l ignore, prefăcându-se prinşi într-o controversă al cărei ton l-a dat cu înţelepciune Echo:
„Când Dumnezeu ne sfătuieşte să fim înţelepţi ca şerpii, se referă la diavoli? La şarpele din Geneză care s-a înmulţit, în timp, prin sciziparitate?”.
„Blasfemie!”, a ţipat vocişoara, dar nimeni n-a băgat-o în seamă.
„Sciziparitate ar însemna că astăzi există doi, nici unul în plus”, a ţinut să precizeze Bravo.
Lima a intrat şi ea în joc: „Doi diavoli plus hoarda lor de diavolaşi-servanţi, cum le spune Alfa…”.
„Am pus o întrebare – de ce ne sfătuieşte Dumnezeu să fim înţelepţi ca şerpii?”.
„… şi blânzi ca porumbeii”, a adăugat Kilo.
„În ce constă înţelepciunea şerpilor?”, a insistat Echo.
„Poate în faptul că, atunci când sunt loviţi, îşi feresc capul”, a improvizat Hotel o explicaţie. „Am citit asta într-un atlas”.
„Capul! Mereu ăsta e cuvântul-cheie”, a conchis Echo. „Şi mai am o întrebare”. A ridicat tonul să se asigure că e auzit: De ce la fiecare sută de ani diavolul vine aici să încerce să-l resusciteze pe Golem? Ce interes are? Golemul a fost creat să lupte cu diavolii!”.
„La întrebarea asta ar trebui să răspund eu”. Vocea Bibliotecarului Eretic nu mai bubuia. Avea răceala de nylon a unei plase de pescuit.
Dacă ti-a plăcut articolul urmărește SmartRadio pe Facebook