Delta, liliacul sub acoperire, amuşina aerul de parcă ar fi vrut să prindă în gheare vocea insolentă a Bibliotecarului Eretic, care tocmai se dăduse drept fiul Timpului.
„Poate fiul vitreg”, l-a înfruntat Delta.
„Nu te contrazic. Dacă nu cădeam din veşnicie printr-o greşeală de începător, n-ai mai fi avut şansa să discuţi cu mine”.
„Sunt obligat s-o fac. Tu ne-ai adus aici, în Alep, i-ai propus motanului nostru un pact, joci ca un cabotin rolul lui Mefisto…”.
„Şi tu, liliacule, joci ca un cabotin rolul de şoarece”.
„Eu nu vreau să par ce nu sunt”.
„Te ascunzi printre şoarecii de bibliotecă. Toţi spun că eşti sub acoperire”.
„E o glumă de-a lor, eu nu mă ascund. Sunt un liliac cultivat, am trăit toată viaţa în podurile bibliotecilor”.
„În poduri!”, l-a zeflemisit Bibliotecarul.
„Dacă ai fi fost vreodată cu adevărat bibliotecar, ai fi ştiut că acolo, în poduri, sunt exilate cele mai… stranii cărţi”.
Bibliotecarul Eretic a devenit brusc interesat: „Ai găsit printre ele şi Cartea Semnului?”.
Liliacul sub acoperire şi-a ascuns umirea amestecată cu spaimă. Simţea că, fără să vrea, pusese o gheară pe mintea lui: “<Sefer ha-Temuna>?”.
„Sssssssst!”, a şuierat diavolul.
Dacă ti-a plăcut articolul urmărește SmartRadio pe Facebook