Uşor angoasată, Juliett se întreba cu ce culoare ar putea scrie Maharalul pe asfaltul minţii ei. Mai ales că moda din 2021 propunea două – galbenul iluminant şi griul terminal. Anul trecut fusese albastrul clasic, care s-ar fi potrivit perfect redactării unui mesaj.
Două culori în acelaşi an, asta nu se mai întâmplase din 2016: cuarţ roz plus o combinaţie de roz cu albastru, simbolizând calm şi relaxare sau, mai pe şleau, gândite să ţină lumea, linişitită, în case.
Galbenul iluminant şi griul terminal trebuiau să inducă, în 2021, „forţă şi speranţă, inspiraţie şi deschidere”. Deschiderea, în faţa celui de-al patrulea val al covidului, aducea a umor negru.
Forţă şi speranţă, da. Juliett şi-ar fi dorit ca mesajul Maharalului să fie scris pentru ea cu galben iluminant. Nu doar din raţiuni estetice, ci şi pentru că îşi închipua că va fi atât de strălucitor încât îl vor putea citi şi ceilalţi. (Până şi Angrosista de Belele, ceea ce nu şi-ar fi dorit).
Ştia, în acelaşi timp, că tot ce ţine de modă e mai perisabil ca o boabă de strugure japonez, cel mai scump din lume, care costă cât o sticlă de Dom Perignon Plenitude veche de zece ani. Ultimul ciorchine – dar câţi îşi permit extravaganţa de a achiziţiona un ciorchine? – s-a vândut cu 11.000 de dolari.
Juliett se temea că nuanţa de culoare cu care Maharalul şi-ar fi scris mesajul pe asfaltul minţii ei nu se va mai putea citi la anul, când altă culoare dominantă îi va lua locul. Va fi, deci, obligată să memoreze ceea ce urma să i se transmită, fapt care îi crea o stare de agitaţie, ca atunci când mirosea aroma de vanilie sofisticată din „La Vie Est Belle” de Lancôme.
Dacă ti-a plăcut articolul urmărește SmartRadio pe Facebook