Echo era şi el intrigat de dorinţa lui Charlie de a înveseli cenuşa Tatălui Cărţilor. I-a spus-o iritat: “Nu înţeleg gluma cu Giordano Bruno!”.
Charlie a făcut o grimasă: „Păcat că n-ai priceput. Am invocat <Cina Cenuşii>. Ce, voiai să invoc <Lumânărarul>”?
„Cine e lumânărarul?” s-a neliniştit Lima.
„E titlul comediei lui Giordano Bruno”.
„N-am ştiut c-a scris şi o comedie”.
„Niciodată nu-i prea târziu să afli” a persiflat-o Charlie. După care şi-a rotit privirea de jur împrejur, sperând să audă vocea aprobatoare a Tatălui Cărţilor. Şi, pentru că cenuşa nu i-a răspuns, i s-a adresat el, provocator: „Ştii anecdota cu moartea lui Dumnezeu?”.
„Nu”, s-a auzit sec glasul lui Abu Kutub.
„Fii atent! Thomas Mann aleargă într-un suflet la Richard Wagner să-i dea vestea: <Tocmai am aflat de la Nietzsche că Dumnezeu a murit!>. <Nu ştiam că e bolnav> îi răspunde blazat Wagner, care tocmai se certase cu Nietzsche”.
N-a râs nimeni. S-a auzit, ex cathedra, vocea lui Abu Kutub, Tatăl Cărţilor: „Thomas Mann şi Wagner nu s-au întâlnit niciodată”.
„Tocmai asta-i poanta” a bombănit bosumflat Charlie.
Nihaya s-a ridicat în capul oaselor. Picioarele lungi de dinainte, dar mai ales ochii ca de sticlă o desenau în lumina lunii ca pe o pasăre flamingo. Una care albise în captivitate, cum li se întâmplă. Hiena ştirbă s-a uitat lung la motanul nostru şi i-a şuierat: <Dacă pandemia asta o să omoare toţi oamenii, va trebui să ne organizăm>.
Dacă ti-a plăcut articolul urmărește SmartRadio pe Facebook