În timp ce motanul se străduia să-şi strângă doagele amintirii, iar Delta desena un cerc în mijlocul memoriei lui, Angrosista de Belele se agita în jurul căruciorului, strigând: „Unde sunteţi, înălţimea voastră? Aţi dispărut înainte să vă informez că v-am adus o ofrandă!”. Şi a adăugat, făcându-l pe motan, care îi stătea pe umăr să zâmbească: „M-am jertfit pentru ofranda asta!”.
Când, în sfârşit, Bibiotecarul Eretic i-a răspuns, Bătrâna ieşise deja din curtea Moscheii Milostivirii. Împingea căruciorul şi-i număra pe cei doisprezece din ochi.
„Ce ofrandă ai putea să-mi aduci tu mie?”. Vocea Bibliotecarului se răcise şi venea parcă din propriile ei măruntaie.
„V-am adus cartea pe care o căutaţi!”. Spunând asta, bătrâna înşfăcase deja Codex Seraphinianus din fundul laudoului şi se străduia să nu-i scape din mâini. Cartea se zbătea ca o mierlă în căuşul palmelor ei.
„Dă-i drumul să zboare!”, i-a poruncit cel care se lăuda că e diavolul. „Nu e cartea pe care o caut. E fakebook”.
Angrosista scâncea: „Înălţimea ta, am plătit-o scump…”.
„Dă-i drumul!” i-a poruncit Bibliotecarul Eretic.
Mai mult de frică, a scăpat-o din mâini.
Cartea şi-a înfoiat filele, s-a ridicat deasupra capului bătrânei, apoi a ţâşnit spre cerul întunecat al Alepului, bătând din toate paginile, până când nu s-a mai zărit decât un punct alb, neliniştit.
Peste cei doisprezece, ca nişte stropi de ploaie, au căzut câteva litere.
Dacă ti-a plăcut articolul urmărește SmartRadio pe Facebook