„Cum poţi fi atât de sigur, maestre Honza, că locul în care ne aflăm e Golemul însuşi?”. Delta a rostit răspicat întrebarea, sperând şi să pună capăt polemicii pe care o iscase inutil Charlie.
„Mă mir de întrebare”, s-a auzit răspunsul vocişoarei.
„E cât se poate de firească, dragul meu Honzíček. O lume întreagă ar fi şocată să ştie că Golemul nu e un mit”, i-a explicat Lima cu un ton mămos, poate şi fiindcă vocişoara maestrului Honza aducea mai degrabă cu a unui copil.
„Ar trebui să-mi dau cuvântul de onoare?”.
„Mai bine povesteşte-ne când şi cum te-ai prins că ţi-ai aşezat atelierul tocmai în burta Golemului”, l-a îndemnat calm Delta.
„Am petrecut în Golem nişte vacanţe de studiu…”.
„Există o şcoală de scotografi?”, a întrebat India.
„Vă rog să nu-l întrerupeţi!”. Adresându-li-se celorlalţi unsprezece, vocea liliacului sub acoperire suna autoritar.
„… Prin urmare, mi-am petrecut vacanţele de studiu aici, în curtea Sinagogii Vechinoi. Nu vă ascund că şi eu am crezut o vreme că e un hambar, până în ziua când am ieşit să mă dezmorţesc şi am făcut o excursie până sus. Acolo, pe fruntea acestei matahale care acum aduce mai degrabă cu un hambar, am văzut scrijelit cuvântul „Met”, Moarte. Şi am observat prima literă ştearsă din cuvântul „Emet”, Adevăr. N-am mai avut nici un dubiu că e creatura Maharalului şi mi-am instalat atelierul. Când eu scriu în întunericul fiinţei lui, pe lutul din care a fost zămislit, el înţelege şi răspunde, cum n-ar face-o dacă i-aş vorbi…”.
Dacă ti-a plăcut articolul urmărește SmartRadio pe Facebook