Hotel se instalase într-un soi de aşteptare lucrativă. Până să deseneze Maharalul vreun mesaj pe asfaltul minţii sale, folosea asfatul ca să pună ordine în nişte informaţii pe care le adunase te miri de pe unde, hotărât să decidă ce păstrează şi ce aruncă.
Liniştea din vechiul cimitir evreiesc al Pragăi îl stimula să se concentreze asupra unor lucruri pe care le înghiţise pe nemestecate, cu încredinţarea că nu se ştie când va avea mare nevoie de ele.
Citise, de pildă, în cartea „Cifrele nu mint”, semnată de Vaclav Smil, autorul prefereat al lui Bill Gates, că dintr-un hectar de soia nu se scoate nici o jumătate de tonă de biocombustibil, iar dacă America ar lua-o pe drumul protecţiei mediului s-ar împotmoli rău. Ca să-şi înlocuiască tot necesarul de combustibil pe bază de kerosen cu biocombustibil, ar avea nevoie de 125 de milioane de hectare, o suprafaţă ceva mai mare decât a Africii de Sud. Dacă n-ar planta oleaginoase sezoniere (soia, rapiţă, porumb), ci ar alege un oleaginos peren – palmierul – mult mai rentabil fiindcă produce 4 tone de biocombustibnil la hectar, ar intra în alte belele: numai creşterea naturală a palmierilor ar spori emisiile de carbon.
A optat să păstreze informaţia pentru eventualitatea că ar fi eşuat pe o insulă pustie cu Greta Tintin Eleonora Ernman Thunberg şi n-ar fi găsit un subiect de discuţie.
Se temea să arunce prea multe informaţii, fiindcă era încredinţat că, dacă scapă de ele, i se va micşora creierul, precum unei rude îndepărtate, chiţcanul etrusc. Agitatul şoricel, nu mai lung (cu coadă cu tot) decât degetul arătător al Gretei, de fapt cel mai mic mamifer terestru, obişnuieşte să-şi micşoreze creierul, ca să economisească energie. La cele 1,3 grame ale lui, cât creier poate să aibă?
Dacă ti-a plăcut articolul urmărește SmartRadio pe Facebook