„Ce este adevărul?”. S-au privit unii pe alţii. Nu se înşelau: era vocea Bibliotecarului Eretic.
Nici nu observaseră, preocupaţi de carte, că s-au oprit în curtea unei moschei, că Angrosista de Belele şi motanul dispăruseră, iar ei, cei doisprezece, erau abandonaţi în cărucior.
Vocea inconfundabilă a Bibliotecarului Eretic venea de nicăieri.
I-a răspuns Echo: „Întrebarea asta trebuie s-o pui Tatălui Căutării”.
Între timp, Delta, liliacul sub acoperire, îşi deschisese larg aripile şi survola zona, informându-i pe ceilalţi: „Suntem sub al treilea minaret scund al Moscheii Milostivirii. O văd pe bătrână… Are capul înfăşurat într-un hijab… Gesticulează şi vorbeşte singură… Motanul nostru nu e nicăieri…”.
„Pe Bibliotecar îl vezi?”, a vrut să ştie Echo.
„Nu!”.
„Sunt aici!”, a ridicat vocea Bibliotecarul Eretic.
„Arată-te!” i-a cerut Charlie.
„Sub ce formă ai dori să mă vezi, viteazule?”.
„Sub forma Sibilei din Cumae”, a rânjit Echo. „Într-o sticlă, legănându-te deasupra noastră”.
„Ba vreau să cobor în mijlocul vostru. Vă propun un joc, pe care doar cu voi l-aş putea juca: ce carte citea Hamlet?”.
Dacă ti-a plăcut articolul urmărește SmartRadio pe Facebook