India era convinsă că visele divulgă adevăruri ascunse şi, curioasă din fire, aştepta de fiecare dată somnul ca pe un regal de dezvăluiri. Chiar dacă până acum nu aflase nimic interesant, aştepta fiecare noapte ca pe încă o şansă.
Îi sfida pe cei care încercau s-o convingă că visele nu sunt decât simple focuri neuronale, care se aprind şi se sting din senin, întreţinute de deşeurile gândurilor abandonate peste zi. Invoca aceleaşi două argumente, schimbându-le între ele în funcţie de interlocutor.
Primul argument: declaraţia faimosului general american, George S. Patton, care şi-a orientat magistral trupeţii: „Scopul unui război nu e să mori pentru țara ta, fraiere, ci să-l faci pe celălalt fraier să moară pentru a lui”. Ei bine, un om ca generalul Patton n-a avut nici o reţinere să bată toba că planurile de luptă cele mai bune le-a croit în somn.
Al doilea argument al Indiei nu stârnea la fel de mult interes, pentru că era declaraţia unui nobeliat în medicină din secolul trecut, care afirmase că a visat experimentul care i-a adus premiul – ceva despre transmisia chimică a impusurilor neroase şi încă un cuvânt greu de reţinut, acetilcolina. Când a încercat s-o convingă cu exemplul ăsta, Lima a izbucnit în plâns.
Printre suspine a reuşit, într-un târziu, să-i explice Indiei: „Gândeşte-te ce s-ar fi întâmplat dacă un experiment atât de important pentru omenire s-ar fi arătat greşit în visul cuiva care habar n-avea despre impulsuri nervoase, acid acetic şi colină…. Contează în visul cui sunt ascunse anumite adevăruri, ca să nu se piardă…”.
Dacă ti-a plăcut articolul urmărește SmartRadio pe Facebook