Alfa nu credea că e vrednic să părimească vreun semn. Marele rabin din Praga, Maharalul, fusese un savant, o lumină a lumii şi, chiar dacă trupul său împuţinat se odihnea sub lespede, spiritul mai pâlpâia pentru cine ştia să vadă.
Şi-apoi nu era deloc sigur că ar fi fost bucuros să împărtăşească oricui locul în care îl pitise pe Golem, chiar dacă doar el, Maharalul, ar mai fi putut să-l aducă la viaţă. Dar de ce să-l fi înviat? Cine apucă o dată pe calea răzvrătirii nu poate fi întors din drum.
Ce şi-ar fi dorit Alfa să afle era tocmai asta: de ce se întorsese creatura împotriva creatorului său. Şi, cum, cu o singură literă, creatorul l-a putut ucide.
Dar mai ales era curios să ştie ce discutase Maharalul cu împăratul Rudolf al II-lea în ziua aceea datată în cronicile evreieşti „3 Adar 5352”, adică în februarie 1592, când lumea se afla sub semnul fast al Peştilor, lucru pe care un maestru al astronomiei precum Marele Rabin al Pragăi n-avea cum să-l ingnore. În plus, Adar era, conform Talmudului, cea mai veselă lună a anului, cum sta scris: „Când vine Adar, bucuriile se înmulţesc”.
Schimbul de cuvinte dintre Rudolf al II-lea şi Maharal se petrecea când încă Golemul patrula pe străzile ghetoului evreiesc. Mai exact, cu patru zile înainte ca întreaga comunitate să rememoreze 7 Adar, ziua naşterii şi a morţii lui Moise, ziua în care distinşii cioclii ai comunităţii ţineau, după tradiţie, postul de ispăşire pentru ofensele aduse fără voie morţilor.
Iar Alfa s-a gândit dacă nu cumva şi ei, astăzi, în luna Av, ofensau un mare defunct tulburându-i somnul.
Dacă ti-a plăcut articolul urmărește SmartRadio pe Facebook