Până în Bazarul de Peşte, cei 12 au avut tot timpul să simtă că se află sub înalta protecţie a sultanului Altan. În ochii lor se stinsese şi ultimul licăr de groază.
Altan – în traducere: „Zori Purpurii” – nu părea un nume care să i se potrivească. Era înveşmântat în cea mai banală blană tărcată şi poate că n-ar fi ieşit în evidenţă, dacă nu l-ar fi trădat mişcările senioriale şi o anumită lene în toate, care îşi avea sorgintea în penumbra vreunui serai.
Părea că îşi trăieşte a şaptea viaţă, ultima şi cea mai frumoasă. Era celebru în Pisicopole, privit cu admiraţie, şi când stătea tolănit pe canapelele ceainăriilor, şi cînd trecea ţanţos prin Bazarul de Pește, şi când lâncezea gânditor în pragul vechilor librării, şi când se întindea pe o bancă la soare. De sub porticurile umede ale Fanarului până în cosmopolitul Cihangir, oraşul era al lui.
Unde şi în ce împrejurare îl întîlnise Kedi efendi, motanul nostru, urma să aflăm. Bravo – care gâfâia cărându-şi sextantul, busola, cărţile, hărţile – a ţinut să fie primul care să ghicească: „Nu ştiu câte dintre cele şapte vieţi care i se cuvin a trăit până acum Kedi efendi, dar e clar că într-una a fost sfetnicul de taină al lui sultan Altan”.
„Ba eu cred că sunt doi fraţi rătăciţi prin lume” şi-a dat Lima cu presupusul.
A intrat şi Charlie în joc: „Sunt sigur că au făcut cândva afaceri împreună. Iar acest Altan, care-şi spune Sultan şi are o figură de pehlivan, l-a cam tras în piept, iar acum vrea să se revanşeze”.
Echo ne-a şoptit de parcă ar fi ştiut ceva: „Destinele lui Kedi efendi şi sultan Altan s-au intersectat prima oară într-un hotel din Pera”.
Dacă ti-a plăcut articolul urmărește SmartRadio pe Facebook