India a cârcotit prima: „Cum credeţi că o să înaintăm pe axa timpului ca pe calea ferată, fără să ne calce expresul fiecărei clipe?”.
Charlie, căruia intervenţia Indiei i s-a părut prea poetică, a venit cu o observaţie pragmatică: „De acord să sprintăm în timp, de azi pe mâine. Dar dacă nu vom şti unde să ne oprim şi vom ajunge într-un viitor îndepărtat? Poate chiar acel viitor în care lumea se va fi sfârşit demult”.
Echo era interesat de un singur lucru: „Cu ce sistem de propulsie?”.
I-a răspuns Bravo: „Cu puterea gândului. Cum altfel?”.
Juliett era de-a dreptul înspăimântată: „Şi dacă Povestitorul nu va fi de acord?”.
I-a replicat calm Kilo: „N-ar fi prima oară când suntem obligaţi să ne povestim singuri”.
Golfi era optimist: „Bine că o luăm toţi într-o singură direcţie. Vorba bunicii lui Orhan Pamuk – cine o ia pe toate cărările dă de toate belelele”.
Fiindcă Alfa, Foxtrot, Hotel şi Kilo nu arătau dorinici să se exprime, Delta s-a simţit dator să le dea tuturor ultimele indicaţii: „Desfaceţi-vă gândul ca pe un şarpe încolăcit… Intraţi sub semnul spiritului fără literă… Puterea gândului vă va purta dincolo de gândire… Ne vedem mâine, pe Piatra Învăţării de Minte”.
Când a rostit ultima silabă s-a auzit o bubuitură puternică. La uşă bătea s-o spargă Hazvan Polisi, poliţia animalelor.
Foxtrot a apucat să întrebe: „Mâine la ce oră?”.
Dacă ti-a plăcut articolul urmărește SmartRadio pe Facebook