Marşul din Insula Ţuguiată spre Pisicopole, care a schimbat povestea, s-a încheiat pe digul de la Salipazari. Acolo au ajuns, după cum urmează: o mână de combatanţi ai Coperţilor Negre, Yavuz Paşa însuşi, Delta (noul său consilier de taină), sultan Altan, Kedi efendi şi apostolii lui, care încă mai scuipau litere ca nişte ftizici. În afara de Yavuz Paşa, mereu egal cu sine, toţi ceilalţi erau epuizaţi şi neliniştiţi.
Amintindu-şi în ceasul al doisprezecelea sfatul Şobolanului de Cursă Lungă, Delta îi scosese pe toţi din insula unde şi-ar fi găsit sfârşitul. Vorbise ca un oracol – „Sub podul Galata, Dresorul pocneşte din biciul cu nouă cozi” – iar comandantul Coperţilor Negre îl crezuse. Însă Metafrastul habar n-avea cine e Dresorul de Şobolani, iar podul Galata i se părea nesfârşit. Cum se întâmplă în orice poveste care atârnă de toanele unui cuvânt, trebuia să câştige timp. Răsăritul era aproape, soarele se zbătea ca un înecat să iasă din apele Bosforului.
S-a auzit atunci vocea lui Yavuz Paşa: „Am un plan…”.
În afara motanilor negri, care-şi goliseră mintea în Marmara, toţi ceilalţi au tresărit livizi de spaimă.
„Am un plan”, a repetat Yavuz Paşa, „Un plan măreţ! Dar, ca să-l duc la bun sfârşit, am nevoie de voi toţi”. Sultan Altan, Kedi efendi şi apostolii săi au răsuflat, în acelaşi timp, uşuraţi. „Voi toţi” nu se putea referi decât la ei, iar asta însemna că nu le venise încă rândul celor unsprezece “dăunători fanatici” – Alfa, Bravo, Charlie, Echo, Foxtrot, Golf, Hotel, India, Juliett, Kilo, Lima. Călăul lor îşi amâna „desfătarea” de a-i executa la care îl invitase, nu demult, şi pe sultan Altan.
A răsuflat uşurat şi Delta, Metafrastul, când a înţeles că va urma o poveste lungă.
Dacă ti-a plăcut articolul urmărește SmartRadio pe Facebook