„Ştiu o poveste despre asta”, a încercat Golf să le distragă atenţia de la foame.
„Povestea cu hiena împăiată care muşcă?” s-a arătat sceptică India.
„Povestea hienei care s-a născut împăiată… Odată ca niciodată, pe vremea când stelele nu dădeau lumină ci mireasmă, s-a născut o hienă gata împăiată. Cu nimic deosebită de suratele ei. Dar faptul că era umplută cu câlţi îi dădea un aer marţial, de statuie. Avea inima din câlţi, furia din câlţi, colţii din câlţi”….
„Şi atunci cu ce muşca?” s-a impacientat India.
„Muşcau alţii în locul ei. E întotdeauna mai bine să muşte alţii în locul tău. Şi mai avea încă un avantaj că era împăiată. Hienele sunt şirete şi proaste – două trăsături care nu totdeauna se împacă. Dar în cugetul hienei împăiate era o armonie deplină, fiindcă şiretenia ei ştia de prostie, dar prostia nu aflase de şiretenie”.
S-a auzit vocea şobolănie a lui Charlie, cu aerul că pune o întrebare retorică: “Hiena asta împăiată conducea Republica Hienelor?”.
„Nici vorbă. Fusese aşezată peste un ţinut dintr-o Uniune puternică”.
„Deci, conducea!” a insistat Charlie arţăgos.
„Ca să conduci trebuie să ştii drumul” l-a lămurit Alfa.
„Întreaga istorie te contrazice!” s-a înfuriat Charlie.
„Ce e istoria? Recitită, e o farsă penibilă!” s-a înverşunat şi Bravo.
„Alfa are dreptate! Ca să conduci trebuie să ştii drumul!” a pufnit Kilo.
Atunci a intervenit motanul, ca zeul din maşinărie:
„Sunteţi şoareci cartezieni şi vă purtaţi ca nişte ciori vopsite… Păcat”.
Hotel, cel care până atunci şezuse îmbăţoşat între Golf şi India, scoase primele chiţăituri:
„Am să vă istoriesc eu pasionanta şi trista poveste a ciorilor”.
Dacă ti-a plăcut articolul urmărește SmartRadio pe Facebook