„Să-i dăm drumul”, a zis Alfa, nerăbdător să intre în jocul de-a proştii şi precauţii.
Golf s-a aşezat în mijloc, să le explice: „Uite cum facem: avem două echipe – voi toţi şi eu singur”.
„Ce joc mai e şi ăsta?” s-a înfuriat Charlie. „Să ne împărţim corect, în două echipe egale, şase la şase”.
„Nu aşa se joacă! E unu contra toţi. Eu sunt unu, voi sunteţi toţi”.
Echo a vrut să fie sigur că aude bine: „Şi care ar fi, deci, echipa proştilor?”.
„Voi toţi! Eu sunt precauţii”, a răspuns Golf, fără să i se clintească nici un fir din mustaţă.
„Cum să fii <precauţii>, când eşti unul singur?” l-a interpelat Alfa.
„Pur şi simplu. Şi Ierusalim e un plural, dar asta nu înseamnă că sunt mai multe oraşe. Dacă nu mă credeţi, întrebaţi-l pe Foxtrot. Deci, eu sunt <precauţii>. Dar nu vă demobilizaţi – orice prost poate ajunge precaut”.
India s-a apropiat periculos de Golf: „Fă-mă să înţeleg – e un joc sau o bătaie de joc?”.
„E cel mai nou joc. Nu l-am inventat eu. Motanul va fi arbitru. Când o să strige <Covid!>, voi va trebui să…”.
Delta l-a întrerupt brutal: „Las-o baltă! Dacă tu te consideri precaut, noi preferăm să murim proşti!”.
Motanul a şuierat scurt: „Gata! Mâine, înainte de răsărit, ridicăm ancora!”.
În liniştea mormântală care însoţea mirarea noastră, s-a auzit bombănitul lui Foxtrot: “Există, totuşi, două Ierusalimuri: cel de aici şi oglinda lui din cer”.
Dacă ti-a plăcut articolul urmărește SmartRadio pe Facebook