Alfa, Bravo, Charlie, Delta, Echo, Foxtrot, Golf, Hotel, India, Juliett, Kilo, Lima – botezaţi după alfabetul fonetic al NATO… Erau doisprezece, e drept, şi te-ai fi putut gândi la ei ca la nişte Apostoli ai Foamei. Dar de ce nu ca la Apostoli ai Fricii? Şi, în curând, ca la nişte Apostoli ai Furiei.
Experimentul la care îi invitase motanul urmărea procesul de transformare a fricii şi foamei în furie. În ce proporţie amestecate, frica şi foamea pot aprinde fitilul furiei.
Cu spiritul său ştiinţific, voia să demonstreze mai întâi în laborator teza că foamea va salva lumea. Şi, ca să nu se plictisească în cuptorul său alchimic, în motanor, îi încurajase să spună poveşti. Iar acum tocmai poveştile, strecurate în experiment, ameninţau să compromită rezultatul. Poveştile îi făcuseră pe cei 12 să uite de frică şi să-şi mai astâmpere foamea. Dar nu ăsta-i rolul poveştilor?
Deşi – a cugetat motanul – poate că nu mai e mare lucru de povestit pe lumea asta.
De parcă i-ar fi citit gândul, India a vorbit, dar nu mai era tonul ei arţăgos, ci o resemnare lucidă: „Povestea poveştilor e viaţa însăşi şi poate fi înnodată în câteva cuvinte. Iată cum a formulat-o un om care obişnuia să-L certe des pe Dumnezeu: suntem nişte condamnaţi la moarte, aşezaţi într-o trăsură trasă de doi cai care ştiu drumul. Caii ăştia se numesc Zi şi Noapte, şi nu merg la trap, ci în galop”.
Dacă ti-a plăcut articolul urmărește SmartRadio pe Facebook