Motanul nu glumise atunci când, înainte de a porni să jefuim banca, m-a luat peste labă: „Habar n-ai cine sunt!”. Dar nici el însuşi nu dorea să afle. Era personajul la care se concentra în acel moment: şi Savonarola, şi duşmanul său de moarte, împieliţatul Papă Borgia; şi piratul bugetar al Coroanei, Francis Drake, dar şi ultimul galion al Invincibilei Armada; şi Lawrence al Arabiei, şi sacagiul Dahum; şi Raskolnikov, şi Prinţul Mîşkin. De fapt, era o interpetare violent-originală a tuturor acestora.
Astăzi o făcea pe Idiotul. În variantă revoluţionară.
Se învârtea ameţitor în jurul cozii, strigând: „Foamea va salva lumea!”.
Nu adevărul, nu blândeţea, nu credinţa, nu compasiunea. Nici frica.
Mi le-a luat pe rând: „Adevărul tocmai a fost îngropat de fakenews. Blândeţea? Când aud de blândeţe, îmi vine să scot ghearele! Credinţa a trecut lumea prin foc şi sabie. Compasiunea e un cuvânt bun pentru simpozioane. Frica ar putea fi, până nu se transformă în panică. Rămâne foamea. Ea te face să iei toporul, să pui mâna pe o canistră de benzină, să faci o baricadă în stradă şi chiar să te ridici din pat”.
Bietul motan… I-am zis: „Eu am citit că frumuseţea va salva lumea”. „Uită tot ce-ai citit! Scrie o declaraţie pe răspunderea ta. Mergem să salvăm lumea!”.
Dacă ti-a plăcut articolul urmărește SmartRadio pe Facebook