Să-ţi ţii gândurile în loc e ca atunci când îţi ţii respiraţia. Kedi efendi n-a reuşit s-o facă multă vreme. A ţâşnit în realitate tocmai când Bibiotecarul Eretic le pretindea ceva în schimbul salvării lor.
Motanul nostru a trebuit să-şi regăsească stăpânirea de sine. Soarta celor 12 apostoli ai săi era din nou în mâinile lui: „Înţeleg că excelenţa voastră ne propune un pact”, i-a spus corbului care ţinea în gheare cel puţin două personalităţi – a Dresorului de Şobolani şi a Bibliotecarului Eretic. De fapt, Bibliotecarul Eretic se transformase într-un corb cunoscut ca Dresorul de Şobolani.
„Ai găsit cuvântul potrivit. Ca orice diavol mai de Doamne-ajută, vă propun un pact, Faust efendi”.
Faust efendi, cum tocmai fusese poreclit, căuta febril o soluţie. Ca să o poată găsi în linişte, şi-ar fi dorit să se pună mai întâi la adăpost cu toţii într-o gaură de şarpe.
„Nu există gaură de şarpe!”, s-a auzit vocea Bibiotecarului Eretic, care îi ghicise din nou gândurile. „Şerpii se ascund mereu în vizuinile săpate de alţii. Găuri fac orbeţii, cârtiţele, şoarecii de câmp… Ştiu cum gândeşti, Faust efendi. Ca şobolanii. Din experienţă îşi spun că acolo unde a fost prins în cursă un şobolan, un altul nu va mai călca niciodată. Te codeşti să închei un pact, pentru că ai în minte întâmplarea ilustrului Doctor Faustus. Ţi-e teamă că am să vă cer…”.
„N-am pecetluit încă nici o înţelegere” a ţinut să precizeze Faust efendi.
Bibliotecarul Eretic s-a făcut că nu-l aude: „… Ţi-e teamă că am să vă cer la schimb sufletul”.
Dacă ti-a plăcut articolul urmărește SmartRadio pe Facebook