Aşa cum fuseserăm averizaţi, Secundul a apărut imediat după ce Fiul Uscatului a intrat în Bosfor. L-am trezit pe Bravo şi i-am lăsat singuri.
Am fi tras bucuroşi cu urechea la conversaţia lor, dar pe Secund nu-l puteai păcăli. Lumina fiecare colţişor al cargoului ca un far turnant.
Aşa că ne-am dat huţa pe parâme, aşteptând ca Bravo să ne dezvăluie ce au vorbit.
Ca să ne treacă timpul, şobolanul de cursă lungă ne-a adunat din nou în jurul lui să ne spună ultima poveste, pe care ne-a promis că o va termina când ne vom aştepta mai puţin. De data asta nu şi-a mai aprins pipa; o muta, privind-o lung, dintr-o labă într-alta. Ne-am lăsat prinşi din nou în năvodul vocii lui:
„Traia odată, sub podul Galata, pe vremea când Istanbulului i se mai spunea, cu dulce alint, <curva bizantină>, un personaj rufos și melancolic. Privea lumea zbanghiu, derutându-i pe toți cei care ar fi vrut să-i dea de pomană. I se spunea, cu înfricoșată admirație, Dresorul de Șobolani, deși nimeni n-a văzut vreunul dintre numerele cu care se lăuda. Ar fi putut dresa privighetori sau râme (de sub fiecare piatră din Pera, după ploaie, râmele ieșeau cu obrăznicie la drumul mare). Dresa șobolani. Pe acei șobolani ghiftuiți de la docuri, şobolani cu școala calelor, prietenii perverși ai pisicilor de port…”.
Bravo şi-a făcut apariţia radiind şi a întrerupt povestea. Şobolanul de cursă lungă a apucat doar să ne dea un sfat: „Căutaţi-l pe Dresor. O să aveţi nevoie de el”.
Fiul Uscatului intra în port…
Dacă ti-a plăcut articolul urmărește SmartRadio pe Facebook