Kedi efendi a înţeles că rugăciunea i se împlinise. L-a auzit pe Delta şi l-a fulgerat imediat amintirea ultimelor cuvinte ale Şobolanului de Cursă Lungă: „Căutaţi-l pe Dresor. O să aveţi nevoie de el”.
Tot nu înţelegea cum ajunsese Delta, liliacul sub acoperire, să se rupă de cei 12 ca să ajungă în ghearele şi apoi în graţiile lui Yavuz Paşa. Nici nu mai conta. Simţea că, prin Delta, Povestitorul va schimba povestea.
„Să mergem sub podul Galata” s-a auzit vocea moale a comandantului Coperţilor Negre. S-a auzit bine, ca de obicei, pentru că, de câte ori deschidea gura, se lăsa o linişte de mormânt în care cotoii negri săreau să prindă fiecare silabă.
„Ce porunciţi?”. Un glas care părea a fi al locotenentului său dorea să afle, de fapt, cum vor ajunge din Insula Ţuguiată până în Pisicopole.
A fost clipa în care sultan Altan şi-a jucat cartea: „Cu puterea gândului!”.
S-a lăsat tăcerea. Propunerea era de neînţeles pentru trupe şi aşteptau cuvântul comandantului.
“Cu puterea gândului… Hm! Ingenios… Cu puterea gândului, înainte marş!”.
Marşul trecea prin Marmara şi, chiar dacă erau total dezorientaţi, cotoii negri s-au concentrat până în vârful mustăţilor să execute ordinul.
Ce-a ieşit din asta urma să constatăm odată ajunşi sub podul Galata: cei mai mulţi dintre slujitorii lui Yavuz Paşa s-au înecat – unii la jumătatea drumului, alţii la mal. Au fost şi destui dintre aceia care, cu minţile lor fără portanţă, n-au reuşit să se clintească din loc.
Dacă ti-a plăcut articolul urmărește SmartRadio pe Facebook