Navigându-mi barca pe oceanul media,
Văd valuri cu ocheanul ce pot speria,
Orice navigator, cu minte oricât de clară,
Soarele arde, harta nu e ușoară…
Din ce în ce mai puține insule de adevăr,
Sirene înșelătoare cu texte trase de păr,
Caut pământ stabil, briza mă bate-n față,
Văd un puric aberând într-o manieră neisteață,
Trag dreapta de cârmă, trec pe lângă el,
Am vânt în pânze, văd un far de cartier,
La ușă sunt trepte, polițiști se împiedică de ele,
Sunt 3: Hunedoara, Ferentari și Săcele,
Trag iar de cârmă, îl înconjor cu un 360,
Și când să trec de el, se aude dintr-un beci,
Un nebun cu o vacanță mare care face un plan,
Să izoleze toți bătrânii până-n următorul an,
Și încerc să ridic pânzele mai sus, să plec departe,
Dar deodată Fata Morgana face din mână dintr-o parte,
Și mirajul mă fură și-ncep să-mi pară simpatici,
Toți inteligenții care par asimptomatici,
Și uite așa plutim cu toții în derivă,
În oceanul informației căutând perspectivă,
Iar busola adevărului pare că e stricată,
Oare o s-ajungem la comoara normalității vreodată?
Scriind în jurnalul meu de căpitan,
Cosmin Dominte – pirat al adevărului în versuri.
Dacă ti-a plăcut articolul urmărește SmartRadio pe Facebook