De ce nu vrei să ne spunem în față?
Am economisi mult timp din viață!
Ar fi o lume bună dincolo de suprafață
Și, cu siguranță, mai puțin certăreață.
Eu nu simt nevoia să mă justific
Decât, când trebuie, în mod empiric,
Stilistic vorbind discuția-i ca în liric,
Iese bine cu adevăr la un alcool etilic.
Dar n-ar fi bine să ne simțim liberi
Și pe trezie, să comunicăm bine,
Fără nevoia de a fi, în bârfă, lideri
Și să spunem ce vrem, de la sine?
De ce să presupunem? De ce să ne supunem
Impulsului de a pune, in spate ce vrem să spunem?
Neînțelegerea vine din frica de asumare,
Ai fi vrut să spui ceva da’ ți-ai trimis la culcare
Conștiința, ființa, și bunul simț
Și-ai învârtit roata relației doar cu un zimț.
Și rămânem cu un gust amar amândoi
Și cu un nor negru încețoșat între noi…
Când văd ditamai oamenii cu zvon în gură, mă mir,
Își lasă viața și relațiile într-un telefon fără fir!
Sătul de toți cei ce știu mai bine ca mine ce am vrut să spun,
Cosmin Dominte – data viitoare când vrei să te superi pe cineva, dă-ți un motiv real, omule căruia îi e de ajuns un „cutărică mi-a spus că…”
Dacă ti-a plăcut articolul urmărește SmartRadio pe Facebook