Încep să nu-mi mai recunosc viața:
Cum interacționez, cum fac piața,
Cum mă distrez, cum socializez,
Cum plănuiesc și cum acționez.
Obiceiurile se schimbă, vorbim aceeași limbă
Dar suntem străini chiar și-n aceeași incintă.
Normalul, de acum, e o mare anomalie,
Normalul a devenit trai de pandemie.
Mască peste tot, distanțare în orice loc,
Atent mereu la oră, când am ieșit din bloc,
Să nu iau amendă, că ăștia vor să facă norma,
Fondu-i siguranța și amenda-i forma
Dar, mulți polițiști, numai asta fac,
De parcă ești infractor și trebuiești taxat.
Și nici de profesat nu mai pot, cum o făceam,
N-am mai pupat teatru, concerte, tot ce am
E să-ți vorbesc în rime pe Aleph și pe Smart…Și sunt norocos față de colegi, mulți nu mai au start
În nimic, artistul independent a fost lovit
Și toți riscăm să pierdem pentru ce am muncit.
Cu recunoștință în suflet dar cu nervi în minte,
Cosmin Dominte – cetățean.
Dacă ti-a plăcut articolul urmărește SmartRadio pe Facebook