Obișnuința este o armă a omului.
Ajută la evoluția și adaptarea tonului
În viață, în lanțul trofic și-n orice.
Te pregătește și te ajută să treci peste
Obstacole pe care le-ai mai întâlnit,
Știi despre ce-i vorba că te-ai obișnuit!
Are totuși o problemă, obișnuința.
Pregătește dar și desensibilizează ființa.
Mecanic o rezolvi, emoțional nu mai rezonezi,
Iar cu timpul nici măcar nu mai reacționezi:
Bate la ușă cu teamă, simte-te în plus,
Vorbește-le umil, tu ești jos, ei sunt sus,
Nu știi cum să afli, pe cine întrebi, cum să faci
Stai pe coridoare, caută-le privirea cât taci,
Chiar dacă te reped, tu fii politicos,
Vorbește-le umil, stai cu privirea în jos,
Nu se respectă niciodată coada
Nu știi niciodată când să intri, dovada:
Bați la ușă și speri s-auzi o voce caldă
Dar auzi doar sictir sau îi vezi la promenadă,
Pe lângă tine, ca și cum nu te văd!
Asta-i ce se întâmplă prin spitale, prăpăd.
Corupția la fel, se întâmplă la tot pasu’
Dar omul s-a obișnuit, își zice „Las-o!”
Și s-a obișnuit să-i fie teamă să intre-n spital….
Deși, așa ceva, nu e NORMAL!
Cu gândul că nimeni nu e străin de ce am descris mai sus iar asta spune ceva,
Cosmin Dominte – ce s-a întâmplat în spitalul din Piatra Neamț reflectă niște chestii despre noi, gradul nostru de atenție la siguranță, cât ne interesează să evoluăm și cum învățăm din greșelile anterioare. Dureros, nu?
Dacă ti-a plăcut articolul urmărește SmartRadio pe Facebook